A câștigat deja Starlink cursa spațială?

Starlink este văzut atât ca un pionier al conectivității moderne, cât și ca un actor geopolitic de prim rang. Rețeaua are peste 6.000 de sateliți activi pe orbită joasă (LEO), de zece ori mai mulți decât are China. Prin contracte cu Pentagonul și cu diverse agenții guvernamentale, Starlink a devenit o componentă-cheie a arsenalului tehnologic american, oferind internet securizat trupelor ucrainene și flotei maritime, esențial în războiul împotriva Rusiei, comentează Financial Times.

Succesul de azi are, însă, o mică istorie. China acuza, în 2021, Starlink, rețeaua de sateliți dezvoltată de SpaceX, că a amenințat siguranța astronauților săi. Beijingul a raportat la ONU că, în două ocazii, stația spațială chineză Tiangong a fost nevoită să execute manevre de evitare a coliziunii cu sateliții Starlink. „Pentru siguranța astronauților aflați la bord, stația spațială chineză a implementat măsuri preventive de evitare a coliziunii”, a declarat China într-un document adresat organismului spațial al ONU.

Un an mai târziu, la un eveniment geopolitic organizat de Universitatea Renmin din Beijing, Wu Yanhua, un fost adjunct al administrației spațiale chineze, a criticat, la rândul său, Starlink, spunând că proiectul reprezintă o amenințare la adresa suveranității altor națiuni. Yanhua avertiza atunci că Starlink ar putea deveni un „jucător geopolitic”.

China a lansat un rival: Guowang

Pentru Beijing, această combinație de influență geopolitică, dominație tehnologică și autonomie în infrastructura globală digitală continuă să fie alarmantă. China a lansat propriul program de internet prin satelit, Guowang – sau „Rețeaua Națională” -, care își propune să rivalizeze cu Starlink. Dar oficialii și cercetătorii chinezi sunt conștienți că au pornit cu întârziere în această nouă cursă pentru controlul spațiului cibernetic orbital.

„Beijingul vede Starlink ca pe o amenințare reală”, spune Bleddyn Bowen, expert în securitate spațială de la Universitatea Leicester. „China își dorește propriul sistem, atât din motive economice, cât și strategice. Dacă pierzi acest tren, riști să fii dependent de infrastructura digitală a altora”.

În mod tradițional, domeniul sateliților a fost dominat de nave mari, grele și scumpe, aflate pe orbite geostaționare. Dar proliferarea sateliților mici în constelații LEO schimbă complet jocul. Aceste rețele promit acoperire globală, latență redusă și un potențial imens de colectare de date, toate cu costuri tot mai mici.

„Un astfel de sistem are implicații pentru întreaga structură de securitate globală, dar și pentru comerțul internațional și influența geopolitică”, spune Bowen. „Iar dacă cineva controlează această infrastructură, îi poate exclude pe alții”.

De la cursa pentru Lună, la competiția pentru centre omniprezente de control

Această nouă cursă spațială nu seamănă cu cea care s-a petrecut în secolul XX. Nu mai e vorba de cucerirea Lunii, ci de dezvoltarea unor rețele invizibile, care leagă totul, de la drone și senzori, la submarine, nave și baze militare. Iar miza nu e doar strategică, ci și economică: conectivitatea globală promite profituri uriașe, de miliarde de dolari, într-un viitor dominat de date și de inteligență artificială.

China nu este singura care observă cu îngrijorare această evoluție. Uniunea Europeană a lansat proiectul IRIS², iar Amazon dezvoltă propria rețea Kuiper, cu mii de sateliți planificați în arhitectură. Dar niciuna dintre aceste inițiative nu a avansat atât de rapid ca Starlink, care beneficiază de un avantaj-cheie: capacitatea SpaceX de a lansa sateliți la scară largă și cu costuri reduse, folosind rachetele reutilizabile Falcon 9.

Starlink, o componentă a doctrinei de apărare americană

Impactul Starlink în Ucraina a fost imediat. În primele zile ale invaziei, când infrastructura locală de comunicații a fost distrusă, Starlink a furnizat internet armatei, spitalelor și refugiaților. De atunci, rețeaua lui Elon Musk devenit vitală pentru coordonarea dronelor, transmisiuni video și comunicații militare criptate. Nu este o surpriză că Pentagonul a încheiat contracte directe cu SpaceX pentru livrarea acestui serviciu.

„Starlink este acum o componentă a doctrinei de apărare americană”, spune Tim Farrar, consultant în telecomunicații. „Este un element strategic, nu doar un produs comercial”.

China, conștientă de acest avantaj occidental, a accelerat dezvoltarea constelației Guowang, planificând să lanseze peste 13.000 de sateliți în următorii ani. Deja a început să ridice o infrastructură logistică și industrială pentru a susține aceste ambiții, inclusiv fabrici automate și platforme de lansare dedicate.

China este lider mondial în echipamente telecom

Însă replicarea succesului Starlink nu este ușoară. Proiectul chinez depinde de companii de stat, ceea ce înseamnă mai puțină flexibilitate și mai multă birocrație. În plus, Beijingul trebuie să câștige încrederea partenerilor internaționali — o provocare într-un climat geopolitic tensionat.

Dar China are și atuuri. Este deja lider mondial în producția de echipamente telecom (prin companii precum Huawei), iar ambiția sa de a-și asigura suveranitatea digitală este de neclintit. Într-o lume în care rețelele LEO pot deveni coloana vertebrală a economiei digitale și a securității naționale, Beijingul este hotărât să nu rămână în urmă.

„Ne aflăm într-un moment de inflexiune”, spune un oficial european din domeniul spațial. „Cine controlează aceste rețele, va controla viitorul comunicațiilor globale”.