Uniunea Europeană și India au ajuns la un acord politic istoric de liber schimb la finalul lunii ianuarie 2026, într-un moment în care Bruxelles-ul încearcă, în paralel, să reducă dependența de furnizorii externi de medicamente esențiale. În timp ce noul parteneriat comercial promite tarife mai mici și proceduri simplificate pentru schimburile comerciale farmaceutice, criticii avertizează că acesta ar putea submina ambiția Europei de a-și consolida producția internă.
India este considerată „farmacia lumii”, datorită sectorului său extins de medicamente generice și ingrediente farmaceutice active. Alături de China, este una dintre principalele surse externe pentru medicamentele de care depinde piața europeană, conform Politico.
Datele comerciale arată amploarea relației: în 2025, UE a importat din India medicamente și ingrediente în valoare de peste 3,35 miliarde de euro, însumând peste 60.000 de tone metrice. În sens invers, exporturile europene către India au fost de 1,87 miliarde de euro, cu un volum de peste 16.000 de tone, potrivit datelor Eurostat.
Pentru multe medicamente esențiale, lanțurile de aprovizionare sunt considerate vulnerabile. Orice întrerupere – fie din motive geopolitice,fie logistice – poate genera penurii rapide în spitale și farmacii. În acest context, Bruxelles-ul negociază în prezent Legea privind medicamentele critice, un act normativ menit să stimuleze producția în interiorul UE și să diversifice sursele de aprovizionare.
Economistul Diederik Stadig, de la ING, a sintetizat dilema: „Mi se pare că [Legea privind medicamentele critice] are puține șanse de succes cu acest acord comercial în vigoare”. Potrivit acestuia, cele două direcții politice par să meargă în sens opus: una încearcă reindustrializarea, cealaltă facilitează importurile.
Acordul de liber schimb UE–India prevede eliminarea tarifelor pentru o gamă largă de produse, inclusiv un tarif de 11% aplicat anterior produselor farmaceutice europene exportate în India. În plus, reducerea birocrației ar urma să accelereze și să simplifice procedurile de aprobare.
Pentru exportatorii indieni, conformitatea simplificată și costurile administrative mai mici ar putea reduce termenele de intrare pe piața europeană. În condițiile în care peste 90% dintre medicamentele esențiale utilizate în Europa sunt generice, iar aproximativ 40% dintre producătorii de ingrediente medicale critice provin din India, creșterea importurilor ar putea deveni și mai pronunțată.
Acest paradox a fost evidențiat de Stefano Marino, fost șef al departamentului juridic al Agenția Europeană pentru Medicamente și în prezent consultant la DLA Piper. El a pus sub semnul întrebării coerența dintre dorința de concentrare a producției în UE și aprofundarea cooperării comerciale cu India.
Negocierile privind Legea medicamentelor critice sunt în plină desfășurare în Parlamentul European și în Consiliul Uniunii Europene. Principalul negociator al Parlamentului pentru acest dosar, eurodeputatul Tomislav Sokol, a declarat că diversificarea relațiilor comerciale cu parteneri precum India are o miză geopolitică majoră.
El a subliniat însă că reducerea dependențelor rămâne un obiectiv central al noii legislații, care include o „preferință europeană” pentru producția internă.
La rândul său, Comisia Europeană a respins ideea unei tensiuni între cele două politici. „Nu există nicio tensiune între Legea privind medicamentele critice propusă și recentul acord UE-India. Sunt complementare”, a declarat purtătoarea de cuvânt Eva Hrncirova. Potrivit Comisiei, legea va consolida capacitatea de producție în UE și, simultan, va promova parteneriate internaționale pentru diversificare.
În Consiliul UE, reprezentanții președinției rotative au insistat că reziliența strategică și comerțul liber nu se exclud reciproc, obiectivul fiind găsirea unui echilibru între securitatea aprovizionării, accesibilitate și diversificare.
Pentru Diederik Stadig, cheia ar putea fi introducerea unor reguli stricte privind dubla aprovizionare în achizițiile publice și criterii de reziliență în licitațiile pentru medicamente. Totuși, el avertizează că presiunea costurilor asupra sistemelor de sănătate europene face puțin probabilă adoptarea unor măsuri care ar putea scumpi achizițiile.
Helmut Brand, profesor de sănătate publică europeană la Universitatea Maastricht, propune o altă abordare: distribuirea riscului prin acorduri comerciale cu mai multe regiuni ale lumii. „Dacă am avea patru sau cinci furnizori, chiar dacă nu sunt în Europa, este foarte puțin probabil să fim în conflict cu patru sau cinci continente”, a explicat el.