Lumea celebrităților este, fără îndoială, vulnerabilă în fața unor riscuri de acest tip, iar poveștile sunt mai vizibile în cazul în care riscul estimat se produce. Există, însă, seria căsătoriilor între oameni de afaceri care, deși sunt reflectate mai puțin spectaculos, oferă, totuși, aceeași perspectivă: cum sunt împărțite bunurile în cazul unui divorț. Un avocat citat de Financial Times, partener la firma Maurice Turnor Gardner, spune că prenupțialele sunt instrumente financiare și legale esențiale în lumea contemporană, mai ales în contextul creșterii transferurilor de avere și a impozitelor pe moșteniri. Deși erau odinioară privite ca apanajul celor foarte bogați, prenup-urile au devenit tot mai frecvente în Anglia și în Țara Galilor, mai ales după hotărârea din 2010 în procesul Radmacher vs Granatino.
În 2010, o căsnicie ajunsă în instanță a schimbat pentru totdeauna modul în care Marea Britanie privește contractele prenupțiale. Katrin Radmacher, o femeie de afaceri germană cu o avere uriașă, și Nicolas Granatino, un fost bancher francez, au divorțat după opt ani de mariaj. Înainte de nuntă, semnaseră un prenupțial în Germania, prin care el renunța la orice pretenții asupra averii soției. Când mariajul s-a destrămat, Granatino a contestat clauzele, cerând instanței britanice să îi acorde o parte din averea soției. Decizia Curții Supreme a fost istorică: deși prenupțialele nu sunt automat obligatorii, judecătorii au stabilit că ele trebuie respectate atunci când sunt încheiate liber, cu transparență și cu consiliere juridică. De atunci, Radmacher vs Granatino este considerat momentul zero, momentul în care prenupțialele au câștigat putere reală în dreptul britanic al familiei.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/08/roxanne-andrea-dychengco-jCTZH8A1x6o-unsplash-1024x683.jpg)
Foto: Unsplash
Actele de căsătorie oricum cuprind clauze patrimoniale
„Ai nevoie de un contract prenupțial, chiar dacă este inconfortabil să vorbești despre asta”, scrie și Financial Times, explicând că stânjeneală nu este justificată, atâta vreme cât actele semnate în momentul căsătoriei oricum includ astfel de înțelegeri: regulile privind căsătoria stabilesc clar cum sunt definite drepturile patrimoniale ale cuplului, atât în timpul căsniciei, cât și la divorț. Sistemul este bine înțeles și unanim acceptat. Pentru familiile din aceste jurisdicții, existența unui contract marital nu este percepută nici ca neobișnuită, nici ca o măsură care ar submina mariajul; dimpotrivă, este de bun-simț.
În 2025, o poveste de familie a ajuns la Curtea Supremă a Regatului Unit, într-un caz cunoscut ca Standish vs Standish, un proces care a clarificat o altă chestiune crucială: câte bunuri sunt cu adevărat „matrimoniale” și, deci, supuse împărțirii după divorț. Clive Standish, fost bancher de top, transferase, în 2017, aproape 80 de milioane de lire soției sale, Anna — o mișcare făcută pentru a evita taxele și pentru a construi un buget în beneficiul copiilor. După divorț, Anna a cerut ca acești bani să fie considerați parte din bunurile comune. După o serie de hotărâri, Curtea Supremă a stabilit că doar 25 % din această sumă devenise „matrimonială” și, prin urmare, putea fi împărțită, iar restul de 75 % rămânea proprietatea lui Clive. Decizia a avut un impact major în dreptul familiei. Judecătorii au explicat că, pentru ca un bun să devină matrimonial, trebuie ca partenerii să-l trateze ca pe ceva comun și să existe clar intenția de a-l împărți, și nu doar transferul titlului de proprietate. Verdictul acesta, comentează Financial Times, deschide calea către o înțelegere mai clară a „matrimonializării” activelor și subliniază importanța acordurilor prenupțiale și post-nupțiale pentru protejarea patrimoniului.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/08/peter-john-manlapig-CZXaNkWFBBs-unsplash-683x1024.jpg)
Foto: Unsplash
Totul începe cu un apel telefonic…
Indiferent de statutul economic, o comunicare clară privind modul în care vor fi gestionate bunurile în timpul căsniciei ar trebui să fie punctul de plecare pentru orice cuplu, scrie Financial Times. Și unde poate începe mai bine această dezbatere, dacă nu printr-un contract prenupțial — oricât de inconfortabilă ar fi conversația? Când o relație a unei celebrități se transformă într-o poveste de dragoste, de obicei un membru al echipei lor contactează un avocat specializat, scrie Business Insider. Cel care sună este, de regulă, un manager de afaceri sau un manager financiar, căruia i s-a dat sarcina să se asigure că reputația și averea clientului său sunt protejate printr-un contract prenupțial, explică Jackie Combs.
Discuția despre regulile contractuale ale unei eventuale căsătorii are loc cu mult timp înainte să să apară un inel de logodnă. Majoritatea celebrităților și a persoanelor cu avere mare nici nu discută despre căsătorie până când partenerul nu este de acord cu un prenupțial. Negocierea unui prenupțial complex poate dura luni întregi, iar documentul poate depăși 100 de pagini, așa că procesul începe devreme. Și, deși prenupțialele devin din ce în ce mai obișnuite, există unele particularități în cele ale cuplurilor cu avere relevantă la care nu te-ai aștepta.
Prenupțialele menționează ce au voie (și ce nu au voie) să posteze online soții
O clauză tipică în acest tip de contract, explică sursa citată, detalieză ce poate (și, mai ales, ce nu poate!) publica fiecare partener pe rețelele sociale. Nimeni nu vrea ca soțul sau soția să se descarce pe internet cu detalii despre ei sau despre compania lor, nici măcar după divorț. Adesea, prenupțialele includ clauze de confidențialitate și de nedivulgare, care împiedică partenerul inclusiv să scrie un volum de memorii sau alte „dezvăluiri”, nici măcar o postare denigratoare pe Instagram.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/08/brett-andrei-martin-noWYMwCDAw8-unsplash-scaled-e1756363694457-1024x530.jpg)
Foto: Unsplash
Așteptări cu privire la stilul de viață pe durata căsătoriei
Prenupțialele nu se referă doar la ce se întâmplă dacă mariajul eșuează. Ele pot dicta și ce așteptări are fiecare legate de viața de zi cu zi, în timpul căsătoriei. Documentul ar putea specifica cât de mulți bani de cheltuială primește lunar unul dintre soți sau că va primi o mașină nouă la fiecare câțiva ani. Acest lucru este deosebit de des întâlnit atunci când unul dintre soți este extrem de bogat, iar celălalt nu are resurse financiare comparabile.
Pot stabili sume pentru cadouri în numerar
O altă caracteristică des întâlnită în prenupțialele de mare valoare, scrie sursa citată, este acordarea unui cadou anual în numerar din partea unuia dintre soți către celălalt. Acest lucru îi oferă soțului cu mai puține active control asupra unor bani pe care îi poate cheltui, investi sau economisi după cum dorește.
Există plafoane de cinci cifre pentru pensia alimentară
Cele mai multe prenupțiale ale cuplurilor bogate includ limite maxime pentru suma pe care un soț o poate solicita ca pensie alimentară. Aceste plafoane pot fi ridicate — 10.000 sau 20.000 de dolari pe lună — și cresc, adesea, în funcție de durata relației.
Divorțurile se desfășoară cu judecători privați
Confidențialitatea este extrem de importantă pentru clienții celebri și cu averi mari, iar prenupțialele includ clauze care să o asigure în cazul unui divorț. Cele mai multe prevăd că, dacă soții decid să divorțeze, vor apela la mediere.
Dar nu se oprește aici. Dacă nu ajung la un acord, prenupțialul va stabili că, în loc să intenteze divorțul într-o instanță publică, cei doi angajează un judecător privat. Ambele părți sunt de acord să respecte decizia acestuia, astfel încât divorțul să poată fi gestionat departe de ochii publicului.
Există o penalizare pentru nerespectarea prenupțialului
Clienții cheltuiesc zeci de mii de dolari pe aceste contracte, spune Jackie Combs, așa că vor să fie siguri că înțelegerile vor funcționa, în cazul în care va fi nevoie. Pentru a se asigura că prenupțialul este respectat, cele mai multe includ clauze de penalizare, prin care unul dintre parteneri este practic amendat dacă contestă documentul.