Ai vecini buni? În era digitală, contează mai mult ca oricând!

Nu toată lumea are familie, nu toată lumea are relații romantice și unii nu au nici măcar prieteni. Dar, aproape toată lumea are vecini. Așa cum știm, vecinii ocupă un loc generos în imaginarul popular și tocmai de aceea regăsim această temă în editorialele ziarelor, de regulă la capitolul despre „vecini din iad”, sau în telenovele, dăm de ea în postările de pe rețelele de socializare – în special în cele despre gunoi și bormașină – și, desigur, punem subiectul în discuție, adesea, în conversațiile de zi cu zi. În ciuda nenumăratelor tipuri de lamentări posibile, rolul vecinilor în bunăstarea noastră psihologică este incontestabil și surprinzător de puțin cercetat. Anii de criză sanitară au arătat, însă, că, oricâte neplăceri ar putea aduce traiul în comun, vecinii sunt cei care, la o adică, sunt primii care vor sări să ne dea o mână de ajutor într-o situație limită. Deși izolarea, cu toate amintirile ei triste, a dispărut demult, singurătatea în marile orașe, bătrânețea și toate neajunsurile pe care le aduce, alienarea – care pare a fi condiția marilor centre urbane – toate acestea ne sugerează că e important să ai vecini buni care, la o adică, să dorească să-ți mai sune, din când în când, la ușă. De vreme ce pare esențial pentru sănătatea și bunăstarea noastră să ne conectăm cu vecinii, poate că trebuie să ne întrebăm mai serios ce înseamnă vecinătatea și să înțelegem care ar fi abilitățile care ne-ar ajuta să stabilim legături de proximitate mai bune și, poate, mai potrivite vremurilor noastre. 

Potrivit studiului World Values Survey, realizat de Policy Institute la King’s College London, 84% dintre britanici au încredere în vecinii lor, iar acesta este cel de-al patrulea cel mai ridicat nivel de încredere din lume, după Norvegia, Suedia și Egipt — în timp ce în SUA, 72% dintre respondenți au spus că au încredere în cei care locuiesc lângă ei.

Totuși, alte rapoarte, inclusiv unele date venite de la Oficiul Național de Statistică din Marea Britanie și de la American Institute for Family Studies, sugerează că în această eră interacționăm mai puțin ca niciodată cu vecinii, situație explicată printr-un tablou complex de premise, de la criza costului vieții, la scăderea spațiului public și, foarte important, expansiuna vieții online. Toate acestea ne fac să ne retragem în lumi private – uneori, poate chiar imaginare.

De pe ce site-uri își iau modelele AI majoritatea informațiilor? Surpriza din spatele informațiilor oferite de ChatGPT și alți chatboți

22:15

Cum ar putea arăta noua ideologie a Americii și cine o scrie?

21:42

Anii crizei sanitare au evidențiat rolul crucial al vecinilor apropiați în situații de criză — pentru mulți, în special persoane în vârstă care trăiau singure, nu familia sau prietenii au oferit sprijin esențial, ci oamenii din apropiere, vecinii, care le aduceau cumpărături sau le alinau singurătatea, desigur, respectând distanța socială. Admitem că s-a terminat demult obligația izolării și, totuși, în anii de după lockdown, studiile arată că nivelurile de singurătate rămân ridicate peste tot în lume, scrie Financial Times.

Foto: Freepick

Vecinii o sursă de echilibru interior

Cum am putea contracara această adevărată epidemie de însingurare? Un studiu realizat la Rutgers a arătat că relațiile cu vecinii nu sunt doar un fapt divers din viața cotidiană, ci o reală sursă de echilibru interior, în special pentru adulții maturi. Timp de un deceniu, cercetătorii au urmărit cum se schimbă conceptul de bunăstare al oamenilor la mijlocul vieții și la vârste mai înaintate, descoperind că simpla continuitate a legăturilor cu vecinii sau sprijinul primit de la ei are un impact direct asupra sentimentului de sens și asupra capacității de a crește personal, chiar și după ce anii de carieră și familie par să fi trecut de apogeu. Când aceste relații se pierd însă, dispare și o parte importantă din ceea ce psihologii numesc „eudaimonic well-being”, adică acel tip de împlinire care nu depinde de plăceri trecătoare, ci de echilibrul profund al vieții.

Un scut împotriva depresiei și a anxietății

Alte cercetări arată că, în adolescență și în tinerețe, cartierul poate fi un scut invizibil împotriva depresiei și anxietății. Când există încredere, siguranță și un sentiment de apartenență la comunitate, riscul tulburărilor emoționale scade vizibil. În schimb, izolarea și lipsa de coeziune fac mai fragilă această etapă, oricum vulnerabilă, a vieții. Sunt studii care merg și mai departe, arătând cum simpla apartenență la o comunitate în care oamenii se sprijină reciproc construiește stima de sine, aduce respect și reduce stresul cronic. Într-un asemenea context, vecinii nu mai sunt doar persoane cu care împarți un perete subțire, ci parteneri în menținerea sănătății mintale și chiar mediatori ai unor informații esențiale pentru bunăstare.

În Olanda, cercetările au confirmat că serviciile locale și coeziunea dintre vecini pot atenua efectele singurătății și chiar ale sărăciei asupra persoanelor în vârstă. Nu este vorba doar de ajutor concret, ci și de un tip de capital social care se acumulează atunci când oamenii au încredere unii în alții. Această încredere devine o resursă la fel de importantă ca banii sau accesul la instituții.

Foto: Unsplash

Mai multe conversații întâmplătoare fac bine

Legătura dintre spațiul construit și sănătatea comunității este și ea documentată. Accesul la parcuri, la străzi pietonale sau la zone verzi nu înseamnă doar mai multă mișcare, ci și mai multe întâlniri spontane, mai multe conversații întâmplătoare și, în final, mai multă coeziune socială. Cartierele „walkable”, prietenoase cu pietonii, devin astfel locuri unde relațiile dintre vecini se țes mai ușor, iar sentimentul de apartenență prinde rădăcini.

Chiar și cele mai simple gesturi contribuie la starea generală de bine. Gallup a arătat că oamenii care salută mai mulți vecini zilnic raportează un nivel mai ridicat de bine. Cu cât sunt mai mulți vecinii pe care îi saluți în fiecare zi, cu atât e mai mare probabilitatea să devii o  persoană „înfloritoare” – thriving – într-un sens profund al cuvântului. Într-o lume în care izolarea urbană e tot mai frecventă, un „bună dimineața” spus la timp chiar poate face diferența.

Longevitatea… depinde de vecini?

Beneficiile nu se opresc la starea de spirit. Un studiu realizat pe o perioadă de zece ani a descoperit că persoanele care locuiesc singure, dar au o legătură puternică cu vecinii lor, au un risc de deces cu peste 50 la sută mai mic decât cei care nu au astfel de interacțiuni. Viața alături de vecini solidari se traduce, așadar, nu doar în confort emoțional, ci și în ani de viață în plus.

Privite împreună, aceste cercetări conturează aceeași concluzie: vecinii nu sunt doar o prezență de fundal, ci parte din infrastructura invizibilă a sănătății și fericirii noastre. Între zidurile unui bloc sau pe străzile unui cartier se află o resursă esențială pentru echilibru psihic, pentru vitalitate și chiar pentru longevitate.