America Latină își caută locul printre stele. Noua cursă spațială a marilor puteri și colaborările Sud-Sud

America Latină își redefinește ambițiile spațiale într-un peisaj global fragmentat și competitiv, explorând noi alianțe strategice, inclusiv cu state din Orientul Mijlociu. Într-o lume dominată de marile puteri și constrângeri financiare, regiunea caută să echilibreze dependența tehnologică cu nevoia de autonomie, construind punți Sud-Sud și Sud-Est care să îi asigure un rol relevant în noua eră a multipolarității spațiale.

În contextul reaprinderii cursei globale pentru supremația spațială, America Latină își caută propriul loc într-un sistem internațional marcat de fragmentare, interdependență tehnologică și constrângeri financiare structurale. În spatele competiției evidente dintre Statele Unite și China, asistăm la o mișcare subtilă a unor actori regionali latino-americani care, dincolo de tradiționalele lor vulnerabilități, explorează alianțe strategice alternative. Cooperarea emergentă cu statele din Orientul Mijlociu, în special Turcia, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, se profilează tot mai clar drept un vector de recalibrare a autonomiei tehnologice, într-o eră marcată de multipolaritate spațială, scrie trendsresearch.org.

Un început marcat de pionierat și dependență externă

Lansarea Amazonia-1 de către Brazilia, în februarie 2021, a semnalat nu doar o reușită tehnică, ci și un exemplu emblematic de colaborare Sud-Sud. Primul satelit brazilian de observație a Pământului, conceput pentru monitorizarea defrișărilor și optimizarea agriculturii, a fost rezultatul eforturilor interne ale Brazilian National Institute for Space Research (INPE), sprijinite de furnizorul argentinian INVAP pentru componente esențiale, iar serviciile de lansare au fost asigurate de India, reflectând astfel un model de interdependență strategică între actorii emergenți.

Goldman Sachs, Bank of America și alte bănci pregătesc un stablecoin în dolari pentru 2027

09:39

Bursa a recuperat un sfert din cădere, dar volumele tranzacționate au fost la jumătate față de luni

08:26

Pamant din spatiu FOTO: Shutterstock

Similar, constelația SAOCOM, dezvoltată de Argentina prin CONAE și INVAP, cu tehnologie radar avansată SAR L-band, permite monitorizarea solului și prevenirea dezastrelor climatice, oferind un instrument vital pentru securitatea alimentară regională. Aceste inițiative demonstrează aspirația statelor sud-americane de a depăși statutul de simpli consumatori tehnologici, fără a intra în confruntare deschisă cu marile puteri ale cursei spațiale.

Constrângerile din ecuația financiară și geopolitică 

Accesul la spațiu rămâne prohibitiv pentru majoritatea statelor latino-americane. Regiunea nu deține sisteme de lansare operaționale proprii, iar tentativele de dezvoltare a vectorilor naționali de lansare, cum ar fi VLS-1 în Brazilia sau Inyector Satelital de Cargas Útiles Livianas (Tronador) în Argentina, nu au atins încă maturitatea tehnologică. Doar 1,1% din cele peste 6.700 de sateliți aflați în prezent pe orbită aparțin unor state latino-americane, scrie ucsusa.org.

Din punct de vedere financiar, datele raportului Global Space Budgets relevă magnitudinea decalajului: în 2020, America Latină și Caraibele cumulau doar 157,6 milioane USD investiții în sectorul spațial – sub nivelul Africii și reprezentând aproximativ 0,22% din cheltuielile globale.

„Majoritatea guvernelor au preferat să aloce resurse către priorități mai presante”, subliniază Guzmán, reflectând presiunile istorice ale instabilității economice și sociale.

Această dinamică este amplificată de barierele geopolitice internaționale. Regimul de Control al Tehnologiilor de Rachete (MTCR), instituit de G7 în 1987, a limitat dramatic accesul la tehnologia de rachete, afectând proiecte autohtone cheie. Atât Brazilia, cât și Argentina au aderat ulterior la MTCR (în 1995, respectiv 1993), semnalând opțiunea clară de integrare în ordinea internațională condusă de SUA, dar renunțând la dimensiunea militară a programelor lor spațiale naționale.

Durán Juárez subliniază această dilemă strategică:

„Argentina a devenit mai de încredere în ordinea internațională, dar mai dependentă economic și tehnologic, prin renunțarea la dezvoltarea proprie și defavorizarea competitivității industriale naționale”.

O dependență care deschide totuși ferestre de oportunitate

Astăzi, majoritatea capacităților spațiale ale regiunii depind de servicii oferite de actori extra-regionali: SUA, Rusia, China, ESA sau companii private precum SpaceX.

„Țările latino-americane depind într-o mare măsură de industriile spațiale dezvoltate din alte state, mai ales în asistență tehnică”, punctează Froehlich, Soria și de Marchi. Această dependență forțează, paradoxal, statele din regiune să caute parteneriate inovatoare, inclusiv cu actori non-tradiționali.

China a devenit un furnizor relevant de soluții „la cheie” pentru state precum Bolivia sau Venezuela, livrând pachete tehnologice complete. De cealaltă parte, proiectul CBERS (China-Brazil Earth Resources Satellite) reprezintă un exemplu notabil de parteneriat tehnologic mixt, în care transferul de know-how a permis Braziliei să avanseze capacități proprii de observație.

Totodată, infrastructura de suport pentru marile puteri spațiale începe să fie găzduită pe teritoriul sud-american. Argentina colaborează atât cu ESA prin stația Malargüe, cât și cu China prin baza CLTC de la Neuquén, fapt ce ilustrează poziționarea complexă a regiunii în aranjamentele strategice globale.

Orientul Mijlociu este un vector de recalibrare strategică

În ultimii ani, cooperarea cu statele din Orientul Mijlociu, în special Turcia, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, capătă consistență, oferind Americii Latine o alternativă pragmatică între supunerea față de marile puteri tradiționale și riscurile alinierii la blocurile revizioniste.

Cazul GSATCOM ilustrează excelent această nouă paradigmă. Dezvoltat dintr-un concept inițiat de INVAP, proiectul a prins contur în 2019 prin parteneriatul strategic cu Turkish Aerospace Industry (TAI), vizând realizarea de sateliți geostaționari electrici de mici dimensiuni — un segment insuficient acoperit la nivel global.

„Această colaborare reflectă atât imperativele tehnologice și economice ale celor două state, cât și ambiția lor de consolidare a autonomiei naționale”, menționează analiza. În pofida dificultăților macroeconomice ale Argentinei și a impactului pandemiei COVID-19, proiectul continuă, TAI promovând satelitul la târguri internaționale de apărare.

În paralel, Arabia Saudită și Brazilia au convenit, în septembrie 2024, la Foz do Iguaçu, în cadrul G-20 Space Economy Leaders Meeting, să colaboreze pentru utilizarea pașnică a spațiului. Acordul ulterior din noiembrie 2024, între Comisia saudită CSTC și agenția braziliană Anatel, vizează „asigurarea utilizării sustenabile și echitabile a resurselor orbitale”.

Mai concret, Emiratele Arabe Unite, prin grupul EDGE, dezvoltă cu Ministerul brazilian al Apărării o gamă diversificată de parteneriate, ce includ drone, rachete, tehnologii non-letale și sisteme integrate de comunicații securizate. Soluțiile EDGE (precum smartphone-ul ultra-securizat KATIM X3M și gateway-urile criptate Model 9001R), dezvoltate împreună cu firma braziliană SIATT, sunt destinate inclusiv Centrului de Management și Operațiuni al Sistemului de Protecție al Amazonului (CENSIPAM), având o componentă satcom critică, scrie wam.ae.

Între autonomie controlată și dependență calibrată

În pofida rarității acestor proiecte, ele indică potențialul semnificativ al unei cooperări Sud-Sud mature, bazate pe complementaritate tehnologică și interese strategice convergente. America Latină nu poate concura cu marile puteri la nivel de investiții, dar accesează astfel surse alternative de expertiză și finanțare, evitând alinierea excesivă la marile axe geopolitice.

„Aceste parteneriate nu sunt pur tranzacționale, ci reflectă o recalibrare strategică profundă, ce încearcă să echilibreze autonomia cu nevoia de inputuri externe”, sintetizează raportul. În fond, această strategie permite regiunii să navigheze prudent între rivalitățile SUA-China, evitând totodată dependența excesivă de furnizori revizioniști precum China sau Rusia.

America Latină și Orientul Mijlociu oferă un model viabil de „angajament pragmatic, sensibil la suveranitate” în domeniul spațial, consolidând autonomia strategică fără a sacrifica accesul la tehnologiile critice.