Analiză. Europa ar fi nevoită să investească un trilion de dolari ca să umple golul militar lăsat de o eventuală plecare a americanilor

Un raport recent al Institutului Internațional pentru Studiul Războiului (IISS) evidențiază că, fără sprijinul Statelor Unite, apărarea Europei ar necesita investiții financiare colosale și ar întâmpina dificultăți industriale și umane semnificative. Pentru a-și asigura autonomia strategică din punct de vedere militar, Europa ar trebui să achiziționeze un arsenal vast și diversificat, cu costuri estimate la aproximativ un trilion de dolari.

Din suma totală, cel puțin 344 de miliarde de dolari ar fi direcționați exclusiv către achiziția de armament, pentru a acoperi nevoia de cel puțin 400 de avioane de luptă și 600 de tancuri. Deși confruntarea cu Rusia este predominant terestră, peste 70% din costurile de înzestrare ar viza forțele aeriene și navale, reflectând valoarea ridicată a acestor platforme.

Pentru forțele terestre, necesarul este impresionant: peste 600 de tancuri, 800 de vehicule de luptă pentru infanterie pe șenile, 900 de transportoare blindate grele, 400 de vehicule blindate pe roți și încă 4.200 alte vehicule blindate. În plus, ar fi nevoie de 100 de obuziere autopropulsate pe roți și alte 100 pe șenile, 100 de lansatoare multiple de rachete (MLRS) și 400 de sisteme de rachete operațional-tactice cu rachete balistice.

Europa plătește factura boom-ului AI din SUA. Lagarde: riscăm costurile fără să culegem roadele

17:32

Deficitul extern al României crește: a ajuns la 16,3 miliarde de euro

16:26

Capacități aeriene și navale extinse

Pe lângă echipamentele terestre, Europa ar trebui să dispună de 200 de elicoptere de atac, 15 avioane antisubmarin, 35 de elicoptere antisubmarin, 6 avioane AWACS, 8 avioane de recunoaștere electronică, 50 de drone de recunoaștere cu rază lungă de acțiune, 50 de elicoptere de transport greu și 200 de elicoptere de transport mediu. De asemenea, ar fi necesare 3.000 de rachete de croazieră lansate din aer, 400 de rachete antiradar, 200 de rachete antinavă aeropurtate, 1.200 de rachete aer-aer cu rază scurtă și 2.500 cu rază medie.

Flota navală, cea mai costisitoare componentă, ar trebui să includă 2 portavioane suplimentare, 2 nave de asalt amfibii universale, 20 de distrugătoare, 6 fregate și 10 submarine nucleare multirol. Necesarul de muniții navale este la fel de impresionant: 2.700 de rachete antiaeriene navale cu rază lungă, 700 cu rază medie, 1.200 de rachete de croazieră lansate de pe mare, 100 de rachete interceptoare SM-3 și 250 de torpile grele.

Provocările legate de personal și industrie

IISS avertizează că, dincolo de suma imensă necesară pentru achiziții, cea mai mare provocare pentru Europa ar fi asigurarea personalului calificat, atât pentru producția echipamentelor, cât și pentru operarea lor în eventualitatea unui conflict cu Rusia. Aceasta evidențiază o vulnerabilitate majoră a continentului, care, în ciuda creșterii investițiilor în apărare, rămâne dependent de expertiza și capacitățile militare americane.

O retragere a sprijinului SUA ar deschide o „fereastră de vulnerabilitate” rapidă, forțând Europa să accelereze eforturile pentru a-și reconstrui capacitățile de apărare și a-și asigura independența strategică.

Cum poate Europa să își transforme slăbiciunile din apărare într-un motor secret al creșterii economice

Pe de altă parte, o analiză Politico oferă o notă optimistă și vorbește despre o „fuziune militar-civilă” care reflectă potențialul uriaș al tehnologiilor dual-use – adică utilizabile atât în scopuri militare, cât și civile.

Conceptul de „fuziune militar-civilă” presupune integrarea cercetărilor și tehnologiilor militare în aplicații civile, creând un ecosistem inovator care să genereze valoare adăugată pe ambele fronturi. Statele Unite au fost un exemplu clar în acest sens, iar acum Europa încearcă să adopte un model similar.

Pentru a reuși, este nevoie de o colaborare strânsă între guverne, industrie și mediul academic, dar și de o strategie clară care să elimine barierele birocratice și să faciliteze transferul tehnologic.

În plus, inițiativele de digitalizare și adoptarea tehnologiilor emergente, precum inteligența artificială și securitatea cibernetică, sunt priorități majore care pot transforma sectorul apărării într-un motor al creșterii economice.

Experții sunt optimiști că această redresare a industriei de apărare va genera un efect de antrenare în întreaga economie europeană. Pe termen mediu și lung, investițiile în tehnologii dual-use pot contribui la crearea de noi industrii, la îmbunătățirea competitivității și la crearea de locuri de muncă bine plătite.