Pe LinkedIn, fiecare își spune povestea, construindu-și, minuțios, legenda gloriei personale, uneori împachetată și într-o pildă generală de viață. Între inspirație și parodie, însă, linia devine tot mai subțire, spun unii observatori. The Economist publică un „reportaj” de pe Linkedin, un univers în care fiecare promovează ceva, fiecare dorește să vândă ceva, cel mai adesea rețete ale succesului, testate și oferite cu generozitate mai departe. Toate sub umbrela unui branding personal zornăitor, la care sunt obligați și ceilali, practic oricine dorește să pară semnificativ în aventura din ce în ce mai puțin credibilă a HR-ului contemporan.
Să vedem prezentarea lui Bryan Follicle, scrie The Economist, un tip care reușește să-și asume o mulțime de roluri legendare, Thought Leader, Serial Founder, Dad, Husband, Son, dar asta nu e chiar de ajuns, pentru că mai are și o poveste de viață deja tipică pentru LinkedIn: milionar la 14 ani, falit la 21, miliardar la 28 și, la 34 – „ușor nervos”, dar strălucitor. Mesajul? Viața e o călătorie. Călătorește bine. Călătorește frumos și pilduitor.
În secțiunea de comentarii, alți „lideri globali” răspund cu un ropot de aplauze digitale și o puzderie de hashtag-uri motivaționale. Vincent Vincenti, un executiv autointitulat „global ceo, cfo, cto, cmo și chro”, mulțumește. Alții adaugă și marile rețete pentru succes: renunță la telefon, codează aplicația care te va face bogat, citește ghidul meu de 12 pagini.
În acest ecosistem al validării reciproce, orice poveste devine conținut. Devine exemplu și mentorat. Sarah Green-Brown își expune și ea secretul, adică modul în care a căpătat „superputerea rezilienței”: un an fără interviuri, urmat de „jobul visurilor”. Ajay Bloom o felicită și își promovează cartea „Bounceback!”.
Garry Morrisson celebrează un nou nivel în portugheza de pe Duolingo, iar un coleg îl invită să își traducă podcastul. Rețeaua răspunde instantaneu, fiecare succes detaliat de unul fiind o imensă oportunitate de marketing personal pentru altul.
Frederick Salamon își laudă echipa pentru lansarea unui instrument juridic bazat pe inteligență artificială: weekenduri sacrificate, clienți mulțumiți, mândrie maximă. Urmează reacțiile previzibile — „Felicitări, o adevărată muncă de echipă!”. Nu trece mult și apare următorul discurs inspirațional. Herman Flange, lider de produs, dezvăluie secretul recrutării: „nu clipi niciodată”.
Clipitul, spune el, trădează slăbiciune. Alții îl felicită și își promovează cărțile despre carieră. Autenticitatea devine o formă foarte calculată de branding.
LinkedIn este acum o scenă globală unde performanța se măsoară în like-uri. Anne Smalls găsește și câteva sloganuri bune: „Angajează pentru potențial. Slefuiește pentru performanță” – „Hire for Potential. Hone for Performance”, iar Kees van Dries completează cu „Coach for Excellence!”.
Harriet Phyllis-Crowbar, care nu mai acceptă conexiuni, distribuie un clip cu Steve Jobs. Rob Snow se autoproclamă o bornă a excelenței, nominalizat la 21 de premii pentru „gândire antreprenorială globală”. Și, desigur… îi invită pe ceilalți să-l voteze.
Îi răspunde Rohan Singh, expert în Operațiuni de afaceri, Strategie de afaceri, Business: „Felicitări, Rob. M-am auto-nominalizat și eu, la toate categoriile, dar o să votez pentru tine. #CooperareNuSilo-uri”
Adaugă un comentariu și Henry Smith, Consultant: „Nu sunt un promotor de sine înnăscut, dar știu că, dacă nu ceri, nu primești. Sunt disponibil pentru muncă și recunoscător pentru orice ajutor pe care mi-l poți oferi în timp ce pornesc în următoarea mea aventură”.
Raleigh Mundesley, Lider senior în dezvoltare de afaceri, sesizează și el ocazia: „Felicitări, Henry. Dacă ai nevoie de ajutor pentru a-ți crește audiența podcastului, scrie-mi în privat”.