Comisarul european pentru industrie, Stephane Sejourne, a cerut vineri companiilor europene să își accelereze diversificarea lanțurilor de aprovizionare și să înceteze dependența critică de un singur stat pentru resurse, componente sau tehnologii esențiale.
„Prea puține firme din Europa integrează riscurile geopolitice și riscurile de pe lanțurile de aprovizionare în planificarea lor”, a declarat Séjourné după reuniunea miniștrilor comerțului din UE. „Facem un apel către firme să își modernizeze planurile de afaceri”, a adăugat oficialul european, potrivit euronews.com
Comisia Europeană transmite unul dintre cele mai dure semnale de până acum către marile companii europene: modelul economic construit pe dependențe ieftine de China începe să fie considerat un risc strategic pentru securitatea economică a Uniunii Europene.
Mesajul vine într-un context în care Bruxelles-ul încearcă să reducă vulnerabilitățile industriale ale Europei, în special în domenii considerate critice — semiconductori, materii prime rare, baterii, tehnologii verzi și componente electronice.
Economia europeană rămâne puternic dependentă de China pentru numeroase materii prime și componente industriale, iar oficialii europeni se tem tot mai mult că Beijingul ar putea utiliza aceste dependențe ca instrument geopolitic și comercial.
Recent, comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, a avertizat că Uniunea Europeană pregătește noi măsuri pentru reducerea „dependențelor riscante” față de China.
„Este clar că reziliența și securitatea au un anumit preț”, a declarat Dombrovskis pentru Bloomberg. „În contextul geopolitic actual, este important să ne asigurăm că avem această reziliență și această diversificare, deoarece vedem cum vulnerabilitățile și dependențele sunt exploatate.”
În spatele mesajelor Bruxelles-ului se află o schimbare profundă de paradigmă economică în Europa.
Dacă în ultimele două decenii competitivitatea industrială europeană a fost construită pe costuri mici și integrare globală agresivă, noua doctrină economică europeană începe să introducă ideea unei „prime de securitate” — acceptarea unor costuri mai mari pentru reducerea vulnerabilităților strategice.
Comisia Europeană le-a transmis încă din decembrie 2025 companiilor europene, în cadrul primei doctrine europene de securitate economică, că trebuie să includă explicit riscurile geopolitice în deciziile comerciale și industriale.
Problema este că multe companii europene continuă să prioritizeze profitabilitatea pe termen scurt și competitivitatea imediată, în detrimentul rezilienței strategice.
Un exemplu relevant este tensiunea apărută în jurul companiei chineze Yangzhou Yangjie Electronic Technology, furnizor important de semiconductori pentru industria auto europeană.
Compania a fost inclusă în al 20-lea pachet de sancțiuni al UE, după ce oficialii europeni au acuzat că produsele sale cu dublă utilizare ar fi ajuns în Rusia și au fost identificate în drone utilizate împotriva Ucrainei.
Însă marii producători auto europeni au făcut presiuni asupra Comisiei Europene pentru suspendarea temporară a sancțiunilor, argumentând că nu au avut suficient timp pentru a-și reconstrui lanțurile de aprovizionare și că stocurile de componente s-ar putea epuiza în doar câteva săptămâni.
Potrivit Bloomberg, Bruxelles-ul analizează acum o derogare temporară de câteva luni pentru compania chineză, tocmai pentru a evita blocaje industriale majore în sectorul auto european.
Cazul reflectă una dintre marile contradicții ale noii politici industriale europene.
Pe de o parte, Bruxelles-ul vorbește tot mai agresiv despre „autonomie strategică”, securitate economică și reducerea dependențelor față de China. Pe de altă parte, multe dintre industriile europene-cheie rămân profund integrate în ecosistemul industrial chinez și nu pot înlocui rapid furnizorii asiatici fără costuri semnificative.
În realitate, Europa încearcă acum să refacă într-un timp foarte scurt lanțuri industriale care au fost externalizate și optimizate global timp de peste două decenii — un proces care riscă să vină cu costuri mai mari, inflație industrială și presiuni suplimentare asupra competitivității europene.