Bucureștiul intră într-o cursă strategică pentru o agenție-cheie a UE. Ce șanse are Capitala să devină noul hub vamal al Europei

Nouă orașe europene concurează pentru a găzdui viitoarea Agenție Vamală a Uniunii Europene (EUCA), o structură care va coordona controlul milioanelor de colete ce intră zilnic pe piața comunitară, multe dintre ele provenind din Asia. Miza nu este doar administrativă, ci una economică și geopolitică, iar România, prin candidatura Bucureștiului, încearcă să obțină una dintre cele mai importante instituții europene create în ultimii ani.

Agenția este așteptată să devină operațională până în 2028 și va avea aproximativ 250 de funcționari, responsabili în principal de gestionarea unui centru major de date pentru schimbul de informații despre fluxurile de mărfuri. Alegerea orașului-gazdă se desfășoară într-un context politic tensionat la Bruxelles, unde statele membre și Parlamentul European își dispută procedura de vot și dreptul final de decizie, arată Politico.

De ce contează EUCA și de ce competiția este atât de dură

Uniunea vamală europeană, creată în 1968, este una dintre primele realizări ale integrării europene. În prezent, sistemul funcționează prin 27 de administrații naționale care folosesc criterii diferite de evaluare a riscurilor, ceea ce duce la suprapuneri, lacune de control și vulnerabilități în fața traficului de bunuri neconforme, produse periculoase sau contrabandă.

Premieră istorică: Vânzările de mașini electrice au depășit benzina

17:05

ANALIZĂ

Europa în alertă: Bruxellesul avertizează că dependența de tehnologia străină poate deveni o armă geopolitică

14:28

Noua agenție europeană ar urma să unifice aceste fluxuri de date și să creeze un mecanism centralizat de analiză și coordonare. Practic, orașul care va câștiga găzduirea EUCA va deveni un nod strategic pentru securitatea economică a Uniunii, cu impact asupra investițiilor, locurilor de muncă și vizibilității internaționale.

Pe lista scurtă se află orașe cu profil logistic și politic puternic: Lille, Haga, Roma, Málaga, Varșovia, Zagreb, Porto, Liège și București. Fiecare candidat mizează pe avantaje diferite, de la infrastructură de transport și conectivitate digitală, până la argumente geopolitice și echilibru regional.

Bucureștiul, outsiderul care încearcă să joace cartea geopolitică

Candidatura Capitalei României este privită drept una surprinzătoare, chiar și în cercurile europene. Bucureștiul nu era considerat inițial un favorit, însă autoritățile române au construit dosarul pe un argument strategic: poziționarea la frontiera estică a Uniunii și rolul crucial al României în menținerea fluxurilor comerciale și logistice către și dinspre Ucraina, prin porturile dunărene și infrastructura regională.

În documentația depusă, România susține că găzduirea EUCA la București ar consolida coeziunea Uniunii și ar muta un centru de decizie într-o regiune esențială pentru securitatea lanțurilor de aprovizionare. Mesajul este unul clar: estul Europei nu trebuie să fie doar un coridor de tranzit, ci și un pol de decizie.

Un alt avantaj invocat este disponibilitatea imediată a spațiului propus pentru agenție, un criteriu important într-un calendar strâns de operaționalizare. Într-o competiție în care unele orașe au clădiri care vor fi gata abia în 2027–2029, acest detaliu poate cântări semnificativ.

Pe de altă parte, infrastructura urbană, imaginea internațională și ecosistemul instituțional al Bucureștiului sunt percepute ca fiind mai fragile comparativ cu orașe consacrate precum Haga sau Lille. Amplasamentul propus, înconjurat de clădiri industriale degradate, nu oferă aceeași atractivitate simbolică și logistică.

Concurența: între hub-uri consacrate și strategii politice subtile

Lille pornește cu un avantaj clar, beneficiind de sprijinul politic al Franței și de o poziție logistică solidă, însă tocmai această forță poate genera rezistență din partea altor state, care nu doresc o nouă concentrare de agenții în Vestul Europei. Haga mizează pe reputația sa de capitală a justiției și securității europene, găzduind deja Europol și Eurojust.

Málaga și Varșovia joacă cartea viitorului digital și a securității frontierelor, în timp ce Zagreb încearcă să profite de faptul că Croația nu găzduiește încă nicio agenție europeană. Porto și Liège vin cu argumente istorice și logistice, dar sunt penalizate de poziționarea periferică sau de sprijinul politic limitat.

În acest context, Bucureștiul se înscrie într-o logică similară cu Zagreb, aceea a echilibrării geografice a instituțiilor UE, dar adaugă o dimensiune geopolitică legată de securitatea regională și de vecinătatea conflictului din Ucraina.

Care sunt șansele reale ale Bucureștiului

Șansele Capitalei depind de câțiva factori-cheie: modul în care va fi stabilită procedura de vot, capacitatea României de a construi alianțe în Consiliul UE și apetitul statelor occidentale pentru o redistribuire a instituțiilor europene către est. Dacă va prevala criteriul echilibrului regional și al semnalului politic de coeziune, Bucureștiul ar putea deveni un candidat credibil.

În schimb, dacă decizia va fi dominată de argumente strict logistice, de maturitatea infrastructurii și de proximitatea față de marile hub-uri comerciale ale UE, orașe precum Lille, Haga sau Liège pornesc cu un avantaj evident. Un eventual câștig ar aduce nu doar locuri de muncă bine plătite și investiții conexe, ci și o repoziționare simbolică a Bucureștiului ca actor relevant în arhitectura administrativă a Uniunii Europene.