Care sunt cele mai performante sisteme de pensii din lume şi unde se află România? 

Olanda, Islanda şi Danemarca au cele mai performante sisteme de pensii din lume, potrivit ediţiei 2025 a Mercer CFA Institute Global Pension Index, unul dintre cele mai ample studii internaţionale privind veniturile populaţiei după retragerea din activitate. Clasamentul analizează 52 de sisteme de pensii care acoperă aproximativ 65% din populaţia lumii şi arată că ţările aflate în frunte au reuşit să combine pensiile adecvate cu sustenabilitatea financiară şi un cadru instituţional solid.

România nu face parte dintre cele 52 de sisteme evaluate în ediţia 2025 şi, prin urmare, nu poate fi plasată direct în acest clasament. Situaţia sistemului românesc poate fi însă analizată prin datele Comisiei Europene, care indică o provocare pe termen lung: pensiile trebuie să rămână suficiente pentru o populaţie care îmbătrâneşte, fără ca finanţarea lor să devină nesustenabilă pentru buget.

Mercer construieşte indicele pe trei mari componente – adecvare, sustenabilitate şi integritate – utilizând peste 50 de indicatori. Prin urmare, clasamentul nu măsoară pur şi simplu cine plăteşte cea mai mare pensie. Un stat poate oferi beneficii generoase pensionarilor actuali, dar poate avea un punctaj mai slab dacă sistemul este vulnerabil în faţa îmbătrânirii populaţiei sau dacă finanţarea sa pe termen lung ridică probleme.

Bursa de Valori Bucureşti începe săptămâna pe roşu: indicele BET pierde 2,2%, iar tranzacţiile ajung la 267 mil. lei

09:05

Bursa de Valori Bucureşti trece Prutul şi devine principalul acţionar al noii burse de la Chişinău

08:09

Olanda rămâne lider mondial, cu 85,4 puncte. Cinci sisteme primesc calificativul maxim

Olanda ocupă primul loc la nivel mondial, cu 85,4 puncte şi calificativul A. Este urmată de Islanda, cu 84 de puncte, şi Danemarca, cu 82,3 puncte.

Singapore se situează pe poziţia a patra, cu 80,8 puncte, şi a devenit în ediţia 2025 primul sistem asiatic care primeşte calificativul A. Israel completează grupul celor cinci sisteme cu calificativ maxim, cu un scor de 80,3 puncte.

Topul primelor zece sisteme continuă cu Suedia, 78,2 puncte, Australia, 77,6 puncte, Chile şi Finlanda, ambele cu câte 76,6 puncte, şi Norvegia, cu 76 de puncte.

Astfel, clasamentul primelor zece poziţii este: Olanda – 85,4 puncte; Islanda – 84; Danemarca – 82,3; Singapore – 80,8; Israel – 80,3; Suedia – 78,2; Australia – 77,6; Chile – 76,6; Finlanda – 76,6; Norvegia – 76.

Europa domină partea superioară a clasamentului, cu şase sisteme în primele zece poziţii.

De ce Olanda este pe primul loc: pensia nu se bazează pe o singură sursă de venit

Modelul olandez combină pensia publică de bază cu pensiile ocupaţionale şi economisirea privată. Tocmai această diversificare reprezintă una dintre caracteristicile sistemelor aflate în partea superioară a clasamentelor internaţionale.

Olanda se află în prezent într-un proces amplu de reformă, trecând de la o structură predominant colectivă bazată pe beneficii definite către un model în care contribuţiile şi acumulările individuale joacă un rol mai important.

Cu toate acestea, sistemul continuă să primească cel mai mare scor global. În 2025, Olanda a obţinut 86,1 puncte pentru adecvare, 83,5 pentru sustenabilitate şi 86,8 pentru integritate.

Islanda are cel mai bun rezultat dintre ţările analizate în ceea ce priveşte sustenabilitatea, iar Finlanda conduce componenta de integritate. În cazul adecvării veniturilor, cel mai ridicat punctaj este obţinut de Kuweit. Aceste diferenţe arată de ce valoarea efectivă a pensiei nu este suficientă pentru evaluarea întregului sistem.

Ce au în comun sistemele aflate în Top 10

Modelele sunt diferite, însă ţările aflate în partea superioară a clasamentului tind să combine mai multe surse de venit pentru perioada de pensionare.

Islanda utilizează o pensie publică împreună cu fonduri obligatorii de pensii, la care contribuie angajaţii şi angajatorii, şi cu economisire privată voluntară.

Danemarca combină pensia publică, bazată în mare parte pe rezidenţă şi finanţată din sistemul fiscal, cu scheme ocupaţionale şi produse private.

Singapore utilizează Central Provident Fund, sistem în care economisirea obligatorie are roluri multiple, inclusiv pentru pensionare, locuinţă şi anumite cheltuieli medicale. La pensionare, o parte din acumulările eligibile poate susţine un flux de venit pe termen lung.

Israel combină pensia publică şi mecanismele suplimentare legate de venit cu contribuţii obligatorii la pensii private.

Suedia utilizează un sistem public bazat pe venit, inclusiv conturi noţionale, împreună cu o componentă finanţată şi cu pensii ocupaţionale larg răspândite.

Australia se bazează pe pensia publică testată în funcţie de resurse şi pe sistemul de „superannuation”, în care angajatorii contribuie obligatoriu la acumulările pentru pensionare ale salariaţilor.

În Norvegia există o pensie publică legată de venit, o garanţie pentru persoanele cu venituri reduse şi scheme ocupaţionale obligatorii.

România nu apare în clasamentul Mercer

România nu este inclusă între cele 52 de sisteme analizate de Mercer CFA Institute Global Pension Index 2025. În consecinţă, orice comparaţie care ar atribui României un anumit loc în acest clasament ar fi incorectă. Lista europeană publicată de Mercer cuprinde, printre altele, Olanda, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Polonia, Spania, Suedia şi state din Europa Centrală, dar nu România.

Sistemul românesc se află însă într-o perioadă amplă de transformare.

Noua lege a pensiilor publice a intrat în vigoare la 1 septembrie 2024 şi a introdus o nouă formulă de calcul şi noi reguli de indexare. Reforma include limitarea posibilităţilor de pensionare anticipată, stimulente pentru prelungirea vieţii profesionale şi un mecanism de ajustare a vârstei standard de pensionare în funcţie de evoluţia speranţei de viaţă. Legislaţia prevede, de asemenea, egalizarea graduală a vârstei legale de pensionare pentru femei şi bărbaţi la 65 de ani până în 2035. Aceste modificări trebuie privite şi în contextul presiunii demografice care va influenţa sistemul românesc în următoarele decenii.

În România, raportul dintre pensie şi salariu intră sub presiune pe termen lung

Proiecţiile Comisiei Europene din Ageing Report arătau aproximativ 4,998 milioane de pensionari în sistemul public în 2022. Numărul este proiectat să urce la aproximativ 5,287 milioane în 2040, înainte de a coborî spre 3,973 milioane în 2070, evoluţie care trebuie privită împreună cu reducerea şi îmbătrânirea populaţiei.

O problemă importantă este evoluţia raportului dintre prima pensie şi ultimul salariu.

Potrivit scenariului Comisiei Europene, rata brută de înlocuire a pensiei publice din România ar urma să crească iniţial, inclusiv ca efect al reformei şi recalculării, dar să intre ulterior pe o traiectorie descendentă. La finalul orizontului de prognoză, în 2070, aceasta este estimată la aproximativ 24%.

Comisia explică evoluţia inclusiv prin schimbarea formulei de pensii şi prin maturizarea Pilonului II: o parte din contribuţiile pentru pensie este direcţionată către fondurile private, astfel încât venitul viitor al pensionarilor trebuie analizat tot mai mult prin combinarea pensiei publice cu acumulările private. Aceasta este una dintre diferenţele importante dintre perspectiva pe termen scurt şi cea pe termen lung asupra pensiilor. O creştere a pensiilor actuale nu spune singură dacă sistemul va putea menţine acelaşi raport faţă de salarii peste două sau trei decenii.

Lecţia pentru România: miza nu este cât plăteşte statul, ci de unde vor veni banii peste 20-30 de ani

Mercer arată că sistemele performante nu sunt definite exclusiv de generozitatea pensiei publice. Olanda, Danemarca, Islanda, Suedia sau Australia utilizează combinaţii diferite de pensii publice, economisire obligatorie, fonduri ocupaţionale şi acumulări private.

Pentru România, problema este cu atât mai importantă cu cât Pilonul II trebuie să preia treptat un rol mai mare în veniturile generaţiilor care se vor pensiona în următoarele decenii.

Comisia Europeană estimează că reforma pensiilor adoptată de România modifică semnificativ proiecţiile cheltuielilor pe termen lung. În Ageing Report 2024, măsurile de politică adoptate de România au crescut cu aproximativ 2,2 puncte procentuale din PIB variaţia proiectată a cheltuielilor cu pensiile până în 2070 faţă de scenariile anterioare.

În acelaşi timp, obiectivul declarat al reformei incluse în PNRR este tocmai asigurarea sustenabilităţii sistemului general de pensii, printr-o formulă nouă, reguli de indexare mai predictibile, reducerea pensionărilor anticipate şi extinderea vieţii profesionale.

Clasamentul Mercer trebuie astfel citit dincolo de întrebarea aparent simplă „unde sunt cele mai mari pensii?”. Cele 85,4 puncte ale Olandei reflectă capacitatea unui sistem de a combina veniturile adecvate ale pensionarilor de astăzi cu finanţarea generaţiilor viitoare şi cu instituţii solide.

România nu are deocamdată un scor Mercer care să permită o comparaţie directă. Datele europene arată însă clar miza: pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte, performanţa sistemului va depinde tot mai puţin de un singur pilon şi tot mai mult de echilibrul dintre pensia publică, economisirea privată, durata vieţii profesionale, evoluţia salariilor şi capacitatea economiei de a finanţa o populaţie vârstnică în creştere.