Oamenii trăiesc mai mult, însă sistemele financiare, piața muncii și produsele destinate consumatorilor sunt încă construite în mare parte în jurul unui model de viață liniar: educație, carieră, familie, proprietate și apoi retragere din activitate. Un nou raport realizat de UniCredit împreună cu UK National Innovation Centre for Ageing arată că această abordare devine tot mai puțin potrivită pentru realitatea demografică și economică actuală.
Raportul „The Future of Personal Finance” susține că longevitatea nu mai poate fi tratată doar ca o problemă demografică ce va deveni relevantă în viitor. Durata mai mare a vieții schimbă deja modul în care oamenii muncesc, economisesc, își gestionează sănătatea, sprijină membrii familiei și se pregătesc pentru perioadele în care veniturile pot scădea. Pe măsură ce viețile devin mai lungi și mai puțin previzibile, deciziile financiare se multiplică și devin mai strâns legate între ele. O perioadă de pauză profesională poate afecta economiile și contribuțiile pentru pensie, îngrijirea unui membru al familiei poate modifica veniturile, iar retragerea din activitate poate deveni graduală în loc să fie un moment unic. Potrivit raportului, patru schimbări majore conturează această nouă realitate: vieți mai adaptabile, responsabilități financiare împărțite între mai multe persoane, nevoia de anticipare a riscurilor și flexibilizarea veniturilor.
Durata medie globală a vieții a ajuns la 73,5 ani în 2025, potrivit datelor citate în raport. În același timp, doar 34% dintre adulții din țările OECD participante la studiile privind educația financiară au atins nivelul minim de competențe financiare urmărit de sondajele internaționale.
Longevitatea vine astfel la pachet cu o întrebare economică importantă: cum își pot susține oamenii nivelul de trai într-o perioadă mai lungă, în condițiile în care veniturile și carierele nu mai urmează neapărat un traseu stabil?
Raportul atrage atenția și asupra distribuției inegale a beneficiilor unei vieți mai lungi. În Uniunea Europeană, 16,2% din populație se afla în 2025 în risc de sărăcie sau excluziune socială. Pentru aceste categorii, prelungirea vieții poate însemna și o perioadă mai lungă în care trebuie gestionate vulnerabilitățile financiare.
Una dintre problemele centrale este că produsele financiare tradiționale sunt construite frecvent în jurul unor presupuneri fixe privind vârsta, venitul, familia și cariera. Or, aceste repere se schimbă.
Prima transformare identificată de raport este trecerea de la etapele de viață bine delimitate către un model mult mai flexibil. Educația, munca, perioadele de întrerupere a activității, recalificarea, îngrijirea altor persoane și revenirea pe piața muncii pot apărea în ordine diferită și se pot repeta.
La nivel global, 40% dintre persoane spun că se confruntă cu instabilitate financiară după o întrerupere profesională neplanificată, precum o perioadă de pauză, o boală sau o pensionare neașteptată.
Schimbarea se observă și în decizii precum părăsirea locuinței părinților. În Croația, de exemplu, tinerii pleacă de acasă, în medie, la 31,1 ani, cu aproape cinci ani mai târziu decât media Uniunii Europene.
Pentru indivizi, consecința este că evenimente care înainte puteau fi considerate excepții devin parte din parcursul normal al vieții. Oamenii pot avea nevoie de bani pentru reconversie profesională, pot reveni la muncă după o perioadă de îngrijire a unei rude sau pot opta pentru o retragere treptată din activitate.
În aceste condiții, reziliența financiară nu mai înseamnă doar acumularea unei sume suficiente pentru pensie, ci și păstrarea capacității de a face schimbări fără ca fiecare tranziție să producă pierderi majore.
Pentru bănci, asigurători și angajatori, raportul indică necesitatea unor produse și beneficii care să poată fi ajustate pe măsură ce se schimbă venitul, locul de muncă sau structura familiei.
A doua schimbare este legată de creșterea interdependenței financiare dintre membrii unei familii. În Uniunea Europeană, 45% din populație este implicată într-o formă de îngrijire neremunerată, iar una din zece persoane gestionează mai multe responsabilități de îngrijire.
În același timp, raportul citează estimarea potrivit căreia 25% dintre cuplurile europene căsătorite și cu copii sunt familii recompuse.
Aceste realități complică modul în care sunt luate deciziile financiare. Veniturile, costurile locuinței, cheltuielile pentru copii, sprijinul acordat părinților sau costurile de îngrijire pot implica mai multe persoane decât titularul unui singur cont bancar.
Responsabilitatea pentru îngrijirea altor membri ai familiei revine disproporționat femeilor, iar acest lucru poate avea consecințe financiare pe termen lung. Perioadele în care acestea reduc activitatea profesională pot însemna venituri mai mici, contribuții mai reduse la pensie și o vulnerabilitate mai mare la vârsta înaintată.
În acest context, raportul indică necesitatea unor mecanisme precum accesul delegat la conturi, planificarea financiară comună și permisiunile acordate mai multor persoane, fără ca titularul să își piardă controlul asupra banilor sau asupra datelor personale.
Responsabilitatea nu revine însă doar instituțiilor financiare. Angajatorii sunt, la rândul lor, chemați să trateze îngrijirea membrilor familiei ca pe un risc financiar previzibil pentru angajați, nu ca pe o situație excepțională.
A treia schimbare este trecerea de la reacția la probleme către anticiparea lor. Cu cât oamenii trăiesc mai mult, cu atât devine mai important ca riscurile financiare și de sănătate să fie identificate înainte ca acestea să producă efecte greu de reversat.
Problema este că aproximativ 1,3 miliarde de adulți nu sunt încă integrați în sistemul financiar formal, iar mai mult de jumătate dintre aceștia se află în opt țări.
Pe de altă parte, există o preocupare tot mai mare pentru pregătirea financiară. Un sondaj N26 citat în raport arată că 41% dintre respondenți pun bani deoparte în fiecare lună, iar o treime economisește pentru situații de urgență sau pentru achiziții mai mari.
Instrumentele digitale pot ajuta la identificarea din timp a problemelor. Aplicațiile financiare, tablourile de bord și instrumentele predictive pot oferi utilizatorilor o imagine mai clară asupra veniturilor, cheltuielilor și economiilor.
Raportul avertizează însă că mai multe date nu înseamnă automat decizii mai bune. Dacă informația este prea complicată, utilizatorul poate deveni mai degrabă confuz decât mai bine pregătit. Prin urmare, tehnologia trebuie să transforme datele în informații clare și utile, astfel încât oamenii să poată lua propriile decizii.
Un exemplu prezentat de UniCredit este produsul de asigurare My Care Autonomia, conceput pentru ca oamenii să se pregătească din timp pentru eventualitatea pierderii permanente a autonomiei. Produsul prevede, în situația eligibilă, o sumă inițială și un venit lunar pe viață.
A patra transformare este legată de modul în care oamenii câștigă bani. Stabilitatea nu mai este asociată exclusiv cu un singur loc de muncă permanent.
În 2025, 72% dintre angajații americani incluși într-un studiu citat de raport aveau cel puțin o sursă secundară de venit. La nivel global, 59% dintre lucrătorii chestionați au declarat că ar prefera să aibă control asupra programului de lucru în locul unui salariu mai mare.
Munca independentă, activitatea în regim de platformă, veniturile suplimentare, beneficiile oferite de angajatori și pensionarea graduală estompează granițele tradiționale dintre muncă, economisire și consumul economiilor.
Pentru consumatori, un venit variabil nu ar trebui să însemne automat acces mai slab la creditare, asigurări sau acumularea de avere pe termen lung. În același timp, pentru instituțiile financiare apare necesitatea unor sisteme capabile să gestioneze mai multe surse de venit și fluctuațiile acestora.
Raportul indică posibilitatea unor soluții care să reunească veniturile din surse diferite și să direcționeze automat bani către cheltuieli, economii, asigurări sau taxe.
Pentru angajatori, flexibilitatea poate însemna beneficii transferabile, programe de recalificare, protecție financiară și posibilitatea unei retrageri treptate din activitate.
În viziunea autorilor raportului, schimbarea fundamentală constă în trecerea de la produse construite pentru categorii demografice fixe la servicii adaptate modului în care oamenii își trăiesc efectiv viața.
UniCredit indică în acest sens servicii precum buddy, care combină serviciile digitale cu suport uman permanent, programări video și asistență față în față. Un alt exemplu este My Care Famiglia, un produs modular de asigurare care poate fi configurat în funcție de nevoile legate de locuință, familie, protecția personală, venituri, animale de companie și riscuri cibernetice.
Raportul susține însă că nicio instituție nu poate răspunde singură tuturor acestor nevoi. Pentru ca sistemele financiare să țină pasul cu longevitatea, va fi necesară cooperarea dintre bănci, asigurători, angajatori, furnizori de servicii medicale, autorități și organizații comunitare.
„Healthy longevity is about the breadth of life, not only its length”, a declarat Nic Palmarini, director al UK National Innovation Centre for Ageing. El a subliniat că finanțele personale trebuie să devină un fel de infrastructură a vieții, care să îi ajute pe oameni
să își păstreze opțiunile pe măsură ce învață, muncesc, îngrijesc alte persoane, se recuperează sau își schimbă direcția profesională.
Richard Burton, Head of Client Solutions la UniCredit, a arătat, la rândul său, că o viață mai lungă modifică deciziile financiare la nivelul familiilor și generațiilor. Potrivit acestuia, abordarea băncii este orientată către anticiparea nevoilor și sprijinirea clienților pe întreg parcursul vieții financiare.
Concluzia raportului este că viitorul finanțelor personale nu va fi definit doar de capacitatea oamenilor de a acumula avere. O componentă importantă va fi capacitatea de a menține libertatea de alegere într-o viață mai lungă, în care perioadele de muncă, îngrijire, pauză profesională, recalificare și retragere pot alterna.
Pentru companii, acest lucru înseamnă produse mai flexibile, intervenții mai timpurii și servicii care țin cont de faptul că deciziile financiare sunt adesea luate în familie și pe mai multe generații.
Pentru consumatori, miza este ca instrumentele financiare să fie suficient de accesibile și ușor de înțeles pentru a putea fi folosite inclusiv de persoanele cu venituri mai mici sau cu un nivel redus de educație financiară.
Pe măsură ce speranța de viață crește, presiunea asupra sistemelor de pensii, sănătate, îngrijire și protecție financiară se va extinde. Raportul UniCredit arată că răspunsul nu poate fi doar economisirea unei sume mai mari pentru bătrânețe, ci construirea unor mecanisme capabile să susțină oamenii de-a lungul unor trasee profesionale și familiale tot mai puțin previzibile.