Creșterea taxelor și accizelor este, de regulă, una dintre cele mai rapide soluții la care apelează guvernele atunci când bugetul are nevoie de venituri suplimentare. Totuși, dincolo de cifrele pe termen scurt, tot mai multe voci din mediul economic și chiar din interiorul administrației avertizează asupra unui fenomen mai puțin vizibil, dar cu efecte profunde: așa-numitul „câștig toxic”.
Conceptul de „câștig toxic” descrie o situație paradoxală în care veniturile bugetare cresc temporar, însă pe fondul unei contracții economice, ceea ce duce, în final, la pierderi mai mari decât beneficiile inițiale. În România, această dezbatere devine tot mai intensă, pe măsură ce efectele politicilor fiscale recente încep să fie resimțite în mai multe sectoare.
Un semnal important a venit chiar din zona guvernamentală, unde s-a recunoscut public că majorarea accizelor poate avea consecințe negative asupra economiei. Ideea de „câștig toxic” reflectă exact această realitate: statul colectează mai mult, dar consumul scade, iar activitatea economică încetinește.
Mecanismul este relativ simplu. Atunci când taxele cresc, costurile sunt transferate către consumatori prin prețuri mai mari. Într-o economie deja afectată de inflație, acest lucru duce inevitabil la reducerea cererii. Pe termen mediu și lung, scăderea consumului afectează nu doar încasările din accize, ci și din TVA și alte taxe, diminuând baza fiscală.
Astfel, ceea ce pare inițial o soluție eficientă pentru acoperirea deficitului bugetar se poate transforma într-un factor de frânare a economiei.
Un exemplu concret al acestui fenomen poate fi observat în industria băuturilor răcoritoare. Introducerea accizei pe zahăr, alături de majorările succesive de TVA, a dus la scumpiri semnificative într-un interval relativ scurt.
Datele arată că prețurile au crescut accelerat în ultimii ani, cu procente care depășesc 30% doar în perioada 2023–2024 și de până la 59,1% în intervalul 2018–2024, potrivit unui studiu recent realizat de Academia de Studii Economice. Aceste majorări au avut un impact direct asupra comportamentului de consum, în special în rândul gospodăriilor cu venituri reduse.
Pentru aceste categorii, orice creștere de preț are un efect imediat, ducând la reducerea sau chiar eliminarea anumitor produse din coșul zilnic. În paralel, companiile sunt nevoite să își regândească strategiile, să amâne investiții sau chiar să reducă activitatea.
La prima vedere, unele statistici pot sugera că economia rezistă bine în fața acestor măsuri. Cifra de afaceri din anumite sectoare crește, iar veniturile bugetare par să confirme eficiența politicilor fiscale.
În realitate, însă, această creștere este adesea artificială. Analizele arată că volumele de produse vândute au scăzut semnificativ, în timp ce creșterea valorică este determinată aproape exclusiv de majorările de preț. Această discrepanță creează o iluzie periculoasă: impresia unei economii stabile, când, de fapt, consumul real este în declin. Pe termen lung, acest tip de evoluție nu este sustenabil și poate duce la dezechilibre mai profunde.
Industria băuturilor răcoritoare nu este un sector marginal, ci unul cu o contribuție semnificativă la economia națională. Valoarea adăugată generată anual, taxele plătite și numărul locurilor de muncă susținute arată importanța acestui domeniu.
Cu toate acestea, în ultimii ani, sectorul a fost supus unei presiuni fiscale constante. Accizele suplimentare și modificările de TVA au afectat atât producătorii, cât și lanțul extins de distribuție și furnizori.
În acest context, reprezentanții industriei atrag atenția că politicile fiscale trebuie calibrate atent, astfel încât să nu afecteze competitivitatea și capacitatea de investiție.
Unul dintre argumentele frecvent invocate de industria băuturilor răcoritoare este că obiectivele de sănătate publică pot fi atinse și fără recurgerea la taxe suplimentare. Reformularea produselor și reducerea conținutului de zahăr sunt prezentate ca soluții mai eficiente și mai puțin disruptive pentru economie.
În ultimii ani, producătorii au făcut pași importanți în această direcție, reducând conținutul caloric al produselor și investind în alternative mai sănătoase. Aceste schimbări au fost realizate fără a afecta semnificativ consumul sau investițiile.
În plus, experiențele altor state sugerează că taxarea zahărului nu are întotdeauna efectele dorite asupra comportamentului consumatorilor sau asupra ratelor de obezitate.