Cât ar costa reconstrucția Ucrainei și cine trebuie să plătească?

Au trecut trei ani și jumătate de la invazia Rusiei în Ucraina, iar casele, afacerile, infrastructura de transport și sistemul energetic au fost grav avariate sau distruse. Donald Trump a cerut un armistițiu în câteva săptămâni, chiar dacă războiul continuă, iar președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, se pregătește pentru momentul în care reconstrucția va putea începe. „Avem nevoie să construim o coaliție pentru reconstrucție, știm ce a distrus Rusia și știm ce va fi nevoie pentru a reconstrui Ucraina și poporul ucrainean”, declara Volodimir Zelenski. Economiștii întocmesc o listă cu tot ce a fost distrus și îi atașează o valoare pentru reconstrucție, estimând costul la peste 500 de miliarde de dolari, se arată în emisiunea Business Daily, transmisă de BBC.

Sute de drone și zeci de rachete au fost lansate în ultimele zile asupra orașelor și localităților din Ucraina, iar Rusia a intensificat furia atacurilor. „O dronă a lovit o clădire, iar eu eram acasă. Am văzut ceva arzând, am coborât în adăpost. Un vecin care era pe balcon în acel moment a fost rănit de schije și acum este la spital. A fost o lovitură directă la etajul cinci, eu fiind la etajul trei, am auzit un fluierat ascuțit, ca și cum ceva venea direct spre mine, am sărit repede de lângă fereastră, dar am simțit impactul din ambele părți”, spun ucrainienii intervievați de BBC.

Ucraina este distrusă după ani de război, iar companiile lumii se pregătesc de procesul de reconstrucție. Dar, cine ar trebui să plătească acest demers? Ar trebui să fie contribuabilii ucraineni, poate contribuabilii ruși sau ar trebui o inițiativă nivel global? „Ei bine, din perspectiva Ucrainei, ar putea fi toate sursele menționate, dar, din punct de vedere economic, banii ar putea veni în primul rând din redirecționarea cheltuielilor de apărare către investiții productive, deci cheltuielile și investițiile publice ar fi esențiale. De asemenea, dacă se va încheia războiul, ne așteptăm la o creștere a investițiilor străine directe și la integrarea pe piețele din UE, la finanțare privată și, nu în ultimul rând, la sprijinul continuu al comunității internaționale, eventual și la o ștergere a datoriilor. Asta ar putea oferi mai mult spațiu pentru finanțarea eforturilor de reconstrucție”, spune Alexei Ivanov, economist la Națiunile Unite.

Reapare moda pirateriei digitale. Spiritul „The Pirate Bay” nu a murit

17:35

Porsche și Deutsche Telekom vor să sprijine sectorul apărării cu un fond de 500 milioane de euro

17:07

Foto: Unsplash

Mariupol, un punct nevralgic

Ivanov adaugă că că unul dintre momentele critice ale războiului a fost asediul asupra combinatului siderurgic Azovstal din Mariupol, în sud-estul Ucrainei, mai ales că pierderea fabricii poate afecta efortul de reconstrucție. Soldații și localnicii au rezistat bombardamentelor ruse aproape trei luni, iar acum Mariupolul și combinatul sunt ocupate de Rusia. Azovstal făcea parte din grupul de minerit și metale Metinvest, cea mai mare companie privată din Ucraina și cel mai mare producător de oțel al țării, un produs esențial pentru reconstrucția națională. Igor Rojenkov, directorul executiv al Metinvest, vorbește despre asediu și despre pierderea Azovstal:

„E o tragedie că am pierdut acest combinat. E tragic ce s-a întâmplat acolo cu oamenii, când se ascundeau în adăposturile subterane, iar apărătorii luptau pe fiecare metru de teren. Ucrainenii sunt destul de puternici să lupte până la capăt, așa că acest combinat rămâne un simbol”, spune el, citat de BBC.

În acest moment, este greu de estimat cât va dura reconstrucția Ucrainei și cât de mulți bani și cât de mult oțel urmează să intre în acest proces. În prezent, consumul de oțel pe cap de locuitor în Ucraina este de patru ori mai mic decât în țările vecine, precum Polonia, Republica Cehă sau Slovacia, ceea ce înseamnă un potențial uriaș de creștere a consumului. Totuși, oțelul nu este singurul material necesar, așa că e dificil de estimat volumele. Totul depinde de amploarea reconstrucției și de sursele de finanțare, comentează sursa citată. „În acest moment, cea mai mare provocare este obținerea fondurilor, pentru că nu știm exact de unde vor veni, iar a doua mare provocare sunt garanțiile de securitate, esențiale pentru orice investitor. Și, din păcate, până nu vom ști răspunsul la aceste două întrebări, nu vom putea evalua nici amploarea reală a reconstrucției care se poate face în Ucraina”, spun oficialii ucranieni.

Foto: Unsplash

Reconstrucție cu firme ucrainiene sau cu organizații internaționale?

Cât de important este ca firmele ucrainene să primească cea mai mare parte dintre aceste lucrări și să nu vină doar companii  din Germania, Statele Unite, Regatul Unit sau din altă parte, care să ia toți banii? – se întreabă BBC. „Ideal ar fi să fie un proiect comun. Nu putem spune că lăsăm doar companiile ucrainene, pentru că nu avem capacitatea și experiența necesare pentru o reconstrucție la scară mare. Avem nevoie de expertiză, de cunoștințe, de resurse, așa că, în opinia mea, trebuie să fie un proiect comun, nu poate fi făcut doar de unii sau de alții, ar fi imposibil”, spune directorul executiv Metinvest, Yurii Ruzhenkov.

Cea mai mare parte a finanțărilor vor veni de la bănci

În lume sunt organizate multe evenimente dedicate acestei teme. La Conferința de Recuperare a Ucrainei 2025, care a avut loc la Roma, prim-ministrul Italiei, Giorgia Meloni, a vorbit imediat după președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. „Practic, ne implicăm în viitorul Ucrainei, folosind bani publici pentru a atrage investiții private de amploare și pentru a ajuta la reconstrucția țării. Vă mulțumim foarte mult pentru angajamentul vostru pentru miracolul economic al Ucrainei. Îl vom construi împreună!”, a spus Meloni.

Aliații Ucrainei ar putea să contribuie substanțial, însă, o mare parte din finanțare va veni din sectorul privat, de la investitori și bănci, spune BBC. Sayena Umov este directorul executiv al unei dintre cele mai mari instituții financiare din țară. „Încercăm să lucrăm ca și cum nu ar fi război și că economia și afacerile au nevoie de sprijin, iar acest sprijin trebuie să vină din partea băncilor”.

Ursula von den Leyen / Comisia Europeană

Investiții în agricultură și planuri de dezvoltare

„Încercăm să păstrăm locurile de muncă, și dacă mă întrebați unde se investește, vă voi spune că în utilaje agricole. Suntem o țară mare, cu producție în agricultură și încă avem recoltă și potențial de export. Se investește în utilaje, în logistică, în diferite tipuri de silozuri și, bineînțeles, în a tot ce este necesar pentru a deveni independenți din punct de vedere energetic. Investim în diverse tipuri de generatoare. La începutul războiului, când infrastructura energetică a fost masiv bombardată, investeam în generatoare diesel, iar acum investim în sisteme solare și eoliene”, spune Sayena Umov. Clienții au planuri pentru momentul în care războiul se va încheia.

„Chiar și în plin război, am dezvoltat un plan până în 2028, în strategia noastră continuăm să finanțăm și să ne extindem portofoliul, având în vedere că războiul va lua sfârșit și vor veni mulți investitori. Cel puțin așa sperăm! Și vom continua împreună cu ei să ne refacem economia. Dacă nu se va întâmpla în următorii câțiva ani, oricum, strategia noastră e să continuăm finanțarea. În ultimii trei ani, am avut puține credite neperformante, iar unele companii sunt într-adevăr afectate, dar nu avem un procent mare de astfel de credite, ceea ce ne dă speranța că putem continua”.

Dorinta tuturor, comentează BBC, este de a construi o Ucraine nouă, nu doar de a înlocui ce a fost distrus. Succesul reconstrucției Ucrainei nu se rezumă doar la bani sau materiale de construcție, ci, poate în mai mare măsură, la oameni. „În prezent, cea mai mare problemă pentru afacerile din Ucraina este lipsa forței de muncă, mai ales din cauza refugiaților care sunt în afara țării și a persoanelor strămutate intern, dar și din cauza presiunilor de încorporare. Având capital uman în țară și revenirea refugiaților ucraineni ar fi un factor esențial în efortul de recuperare”, spune Alexei Bavokin, economistul ONU.