Ce-a mai rămas din ultimul colos al lui Ceaușescu, între ruinele de la Chiscani și renașterea prin energie verde

La 10 kilometri de Brăila, pe o platformă industrială uitată de timp, se întinde ceea ce a fost cândva unul dintre cele mai mari combinate de celuloză și hârtie din Europa de Est. Ridicat în plin avânt industrialist, în anii ’50, Combinatul de Celuloză și Hârtie de la Chiscani nu a fost doar un simbol al economiei planificate, ci un ecosistem industrial ce hrănea mii de familii. Aici, în toamna anului 1989, Nicolae Ceaușescu făcea ultima vizită oficială înainte de căderea regimului. Astăzi, ruinele sale stau ca mărturie a unei tranziții eșuate, dar și ca teren fertil pentru un viitor care își caută direcția între memorie și reconversie strategică, scrie Puterea.ro.

De la imperiu industrial la ruină

Construit între 1956 și 1959, combinatul s-a extins rapid, adăugând secții de electroliză (1961) și un Combinat de Fibre Artificiale (1964), devenind un nod esențial în rețeaua industrială a României socialiste. La apogeul său, angaja peste 12.000 de oameni și transforma satul Chiscani într-un mic oraș muncitoresc, unde fiecare familie avea un membru care lucra „la combinat”.

UE alocă peste 390 de milioane de euro pentru 135 de proiecte de mediu și climă. România primește finanțare pentru protejarea vulturilor

16:39

Bursa americană a crescut cu peste 120% în patru ani. Dobânzile ridicate și concentrarea în acțiunile AI pun sub semnul întrebării continuarea raliului

15:25

Privatizat haotic după 1989, redenumit „Celhart Donaris” și lăsat pradă uzurii, combinatul a intrat într-un declin lent și dureros. În lipsa unor investiții semnificative, infrastructura s-a degradat, iar fără o strategie de reconversie, platforma s-a golit. Ultimul utilaj s-a oprit în 2009. Ce a urmat a fost o deconstrucție tacită, cu hale vandalizate și schelete de fier devorate de hoți.

„Nu mai e nimic din ce a fost Combinatul de Celuloză Chiscani”, a declarat Costică Cojea, fostul primar al comunei.

Panou fotovoltaic Foto: Freepik

Reconversie pragmatică de la cenușa trecutului la energie verde

După ani de stagnare, autoritățile locale, în parteneriat cu investitori privați, au început să fragmenteze și să repună în circulație economică părți din platforma abandonată. Halele vechi au fost transformate în spații productive adaptate noii realități de piață.

Astăzi, în locul zgomotului preselor industriale, se aud sunete de ferăstrău și utilaje moderne. O fabrică de mobilă, o stație de betoane și asfalt, un service auto și un atelier de prelucrare a fierului forjat funcționează pe același teritoriu unde altădată se produceau tone de celuloză.

„Este un lucru bun pentru comunitatea noastră că au venit acești agenți economici, deoarece cei mai mulți angajați sunt din Chiscani”, a explicat fostul edil, subliniind beneficiile sociale ale acestor investiții.

De la industrie grea la tranziție spre energie fotovoltaică

Dar planurile autorităților merg mai departe. În contextul în care România se aliniază tot mai clar la direcțiile europene privind tranziția energetică, fostul combinat ar putea deveni terenul unei transformări radicale: construirea unui parc fotovoltaic pe întreaga platformă.

Această inițiativă ar rescrie complet identitatea economică a zonei, atrăgând capital verde, locuri de muncă și, poate cel mai important, un nou sens pentru o comunitate care a supraviețuit unei dezindustrializări forțate.

Combinatul de la Chiscani nu este doar o pagină din istoria industrială a Brăilei. Este un simbol al unei epoci care s-a încheiat brutal și un test pentru capacitatea noastră de a transforma ruina în resursă.