Warren Buffett își încheie cariera la 95 de ani, iar felul în care a privit munca după 65 de ani dezvăluie o motivație rar întâlnită la această vârstă.
Investitorul a condus Berkshire Hathaway timp de decenii și a decis să renunțe la scrisorile anuale și la discursurile de la întâlnirile companiei, lăsându-l pe Greg Abel să preia conducerea la 1 ianuarie. Buffett a explicat că merge încă zilnic la birou, unde se simte bine, iar rutina profesională rămâne o parte importantă din viața lui.
Investitorul se află într-un moment simbolic al carierei, într-un context în care studiile arată că mulți americani de peste 55 de ani își iubesc locul de muncă mult mai mult decât generațiile tinere. Buffett face parte din această categorie, iar atașamentul său față de munca după 65 de ani explică de ce a rămas atât de prezent în viața profesională, scrie YahooFinance.
Warren Buffett urmează să renunțe la funcția de președinte și director general al Berkshire Hathaway la finalul acestui an. Scrisoarea publicată luni include detalii clare despre viitorul său rol în companie. Buffett anunță că nu va mai redacta scrisoarea anuală și nu va mai vorbi la adunarea anuală. Greg Abel, în vârstă de 63 de ani, îi va succeda în funcția de director general începând cu 1 ianuarie.
Chiar și așa, Buffett spune că intenționează să meargă la birou în continuare. Declarațiile sale surprind relația profundă pe care a avut-o cu munca după 65 de ani.
„Sunt bucuros să spun că mă simt mai bine în a doua parte a vieții decât în prima”, a scris el. „Spre surprinderea mea, mă simt bine în general. Deși mă mișc greu și citesc cu dificultate tot mai mare, sunt la birou cinci zile pe săptămână, unde lucrez alături de oameni minunați. Uneori am câte o idee utilă sau primesc o ofertă pe care altfel nu am fi primit-o.”
Contextul spune totul: Buffett conduce Berkshire Hathaway de mai mult timp decât există Sam Altman, Elon Musk sau Mark Zuckerberg. Longevitatea lui profesională devine o demonstrație vie despre modul în care munca după 65 de ani poate oferi continuitate și satisfacție.
O serie de specialiști în domeniul longevității, retragerii din activitate și pieței muncii au analizat motivele care l-au determinat pe Buffett să rămână activ. Ken Dychtwald, psiholog, gerontolog și director al Age Wave, a avut o reacție puternică la scrisoarea acestuia.
„Am considerat scrisoarea lui Buffett o demonstrație remarcabilă de înțelepciune, maturitate și luciditate”, a spus Dychtwald.
El îl descrie pe Buffett ca pe o persoană care a condus prin exemplu și a continuat să arate ce poate deveni un lider la 95 de ani. Dychtwald susține că motivația acestuia a fost simplă: îi plăcea ceea ce făcea.
Cele trei motive identificate de el pentru a rămâne activ sunt salariul, sensul și relațiile dintre generații. Buffett nu mai avea nevoie de bani, dar celelalte două motive continuau să conteze.
„Aici vorbim despre un om care a muncit 64 de ani și a fost cea mai influentă persoană din sectorul financiar, dar a continuat pentru că exista muncă de făcut”, afirmă Dychtwald.
El subliniază că Buffett s-a mândrit cu munca sa și cu rolul său de reper moral și profesional. A susținut ideea că persoanele cu resurse financiare ar trebui să contribuie, nu să afișeze bogăția. Această perspectivă descrie modul în care munca după 65 de ani poate reflecta o filozofie de viață.
Chris Farrell, autor al cărților „Unretirement” și „Purpose and a Paycheck”, crede că longevitatea profesională a lui Buffett arată o realitate ignorată adesea. El consideră că experiența acumulată în timp poate oferi perspective noi și poate susține creativitatea.
Farrell spune că munca are valoare când stimulează curiozitatea, permite învățarea continuă și oferă prietenii între colegi. Dacă aceste elemente dispar, poate fi momentul unei schimbări. Dar în cazul lui Buffett, munca după 65 de ani a continuat să ofere exact aceste beneficii.
Farrell observă și rolul social al muncii. În scrisoarea sa, Buffett amintește prieteni, colegi și persoane care l-au influențat. Munca poate deveni o formă de apartenență, mai ales la vârste înaintate.
„Lecția nu este să muncești până nu mai poți”, spune Farrell. „Lecția este să găsești și să păstrezi ceea ce îți oferă sens și legături cu societatea.”
Ken Stern, expert în domeniul longevității și fondator al Longevity Project, consideră că povestea lui Buffett se încadrează într-o tendință națională. El observă că tot mai mulți americani își caută scopul după 65 de ani și își prelungesc activitatea profesională pentru a rămâne conectați.
Stern menționează exemple precum Jane Goodall, activă în anii 90, sau Mel Brooks, care la 99 de ani se pregătește să joace în continuarea filmului „Spaceballs”.
Datele oficiale arată că persoanele de peste 75 de ani reprezintă segmentul cu cea mai rapidă creștere din piața muncii americane, iar numărul lor se va dubla până în 2030. Stern consideră că, pentru mulți, munca după 65 de ani reprezintă o sursă de sens, apartenență și sănătate.
Autorul textului original observă că munca definește identitatea multor oameni. Ea poate absorbi intelectual și motiva. Pentru mulți, vârsta de 65 de ani nu mai este un prag final. Există sentimentul că pot continua să ofere ceva valoros.
Buffett oferă și un sfat care explică perspectiva sa de viață.
„Niciodată nu este prea târziu să te îmbunătățești… Decide ce ai vrea să spună necrologul tău și trăiește viața care să merite acel text.”