Industria iahturilor de lux arde după ce administrația Trump a anunțat introducerea unei taxe de 15% pentru ambarcațiunile produse în Europa și importate în SUA. În timp ce impactul financiar ar putea părea nesemnificativ pentru cei care își permit iahturi de 10 sau chiar 100 de milioane de dolari, brokerii și avocații specializați dezvăluie că bogații nu lasă niciodată banii să le scape printre degete și încearcă orice metodă de a evita noile taxe.
Anunțul făcut de Donald Trump privind introducerea unui tarif de 15% pentru bunurile produse în Europa a generat imediat reacții în lanț pe piața internațională a iahturilor. Cum majoritatea iahturilor de agrement de top sunt fabricate în șantiere navale din Italia, Olanda, Germania sau Franța, iar cei mai mari cumpărători provin din SUA, măsura riscă să afecteze serios vânzările.
Organizația European Boating Industry a reacționat rapid, avertizând că SUA reprezintă cea mai importantă piață de export pentru constructorii de iahturi europeni și că această taxă „prezintă provocări majore pentru afacerile din Europa”. În teorie, pentru un miliardar, o taxă suplimentară de 15% pe un iaht de 100 de milioane de dolari poate părea neglijabilă. În realitate însă, brokerii spun că orice cost suplimentar contează.
„Nu există oameni bogați proști. Dacă aud că trebuie să plătească cu 15% mai mult, se vor gândi de două ori. Iar asta are un impact real asupra deciziilor lor”, a explicat Kevin Merrigan, președintele companiei de brokeraj Northrop & Johnson.
Pe măsură ce discuțiile despre taxe s-au intensificat, avocații și brokerii de iahturi au început să recomande clienților metode de evitare a costurilor suplimentare. Cea mai populară strategie este cunoscută sub numele de „foreign flagging”, adică înregistrarea ambarcațiunii într-o țară terță, care are acorduri speciale cu Statele Unite.
Țări precum Insulele Cayman, Insulele Marshall, Malta sau Jamaica sunt cele mai folosite destinații pentru înregistrarea iahturilor de lux. Astfel, o ambarcațiune cu pavilion străin poate intra în apele americane ca „navă vizitatoare”, evitând complet statutul de import și, implicit, taxa de 15%.
„Dacă iahtul nu este importat tehnic și nu trece de frontiera vamală, tariful nu se aplică”, a explicat Michael Moore, avocat specializat în drept maritim. Costul pentru acest tip de înregistrare variază între 5.000 și 20.000 de dolari, o sumă infimă raportată la economiile de milioane pe care le poate aduce evitarea taxei.
Totuși, această strategie nu este la îndemâna tuturor. Înregistrarea externă are sens financiar doar pentru iahturile de dimensiuni mari, în timp ce ambarcațiunile mai mici – cele sub 45 de picioare – vor fi, cel mai probabil, obligate să suporte noua taxă.
Pe lângă strategiile de evitare a taxelor, specialiștii din industrie anticipează și o reconfigurare a pieței. Constructorii americani de iahturi – precum Westport, Trinity sau Burger Boat Company – ar putea beneficia direct de pe urma tarifelor, atrăgând clienți care vor să evite complicațiile și costurile suplimentare asociate cu ambarcațiunile europene.
În același timp, se așteaptă o revigorare a segmentului de iahturi second-hand deja înregistrate în SUA. După o perioadă de declin a cererii post-pandemie, dealerii speră că aceste ambarcațiuni vor deveni o alternativă atractivă pentru cumpărătorii care nu doresc să aștepte ani întregi pentru construcția unui iaht nou și nici să plătească tarifele impuse importurilor europene.
„Asta sperăm cu toții – ca piața de second-hand să se întărească și să ofere soluții rapide și avantajoase clienților”, a declarat Merrigan.