Un laborator de cercetare din Hefei, China, a inventat o „mașină de făcut cărămizi pe Lună”, capabilă să transforme solul lunar în elemente de construcție palpabile, apropiind astfel ideea științifico-fantastică a locuințelor construite direct din materiale locale.
Sistemul de imprimare 3D cu sol lunar, dezvoltat de Deep Space Exploration Laboratory (DSEL) din Hefei, utilizează oglinzi parabolice pentru a concentra energia solară. Aceasta este transmisă printr-un mănunchi optic și focalizată pentru a atinge temperaturi de peste 1.300 °C, suficient pentru a topi solul regolit lunar.
Cărămizile obținute nu conțin aditivi și sunt fabricate exclusiv din materialul lunar, fiind foarte rezistente și dense – potrivite pentru construcții de adăposturi, dar și infrastructură precum platforme sau drumuri lunare, scrie Xinhua.
Cercetătorii au petrecut aproximativ doi ani depășind obstacole precum transmiterea energetică eficientă și transportul regolitului. Deoarece compoziția solului variază între regiuni lunare, echipa a testat multiple simulări înainte de designul final.
Deși tehnologia marchează un progres major, inginerul Yang Honglun subliniază că singurele cărămizi nu sunt suficiente pentru locuințe lunar. În condițiile extreme ale Lunii – vacuum, gravitație redusă – acestea trebuie combinate cu module rigide și structuri gonflabile pentru a crea un habitat complet.
În noiembrie 2024, fragmente de cărămizi realizate din regolit simulat au fost trimise către stația spațială chineză Tiangong prin naveta Tianzhou‑8. Acolo, vor fi expuse timp de trei ani condițiilor extreme (radiații, temperaturi variabile, vid), pentru testarea rezistenței mecanice, termice și radiației.
China plănuiește o serie de misiuni lunare ambițioase. În 2026, Chang’e 7 va explora Polul Sud lunar, iar Chang’e 8, programată în 2028, va testa imprimarea 3D a cărămizilor direct pe suprafața Lunii. Obiectivul este realizarea primei construcții folosind materiale locale, în cadrul proiectului International Lunar Research Station (ILRS).
ILRS, construit în două faze (până în 2035 și în anii 2040), este un proiect colaborativ între China, Rusia și peste 15 alte țări/instituții internaționale.
Această tehnologie face parte dintr-un val internațional de inovații. Laboratoarele chineze au demonstrat imprimări 3D fără legături chimice, folosind simulări de regolit. În Wuhan, University of Science and Technology a realizat bricks interconectabile de bazalt, mai rezistente decât cele convenționale, fără mortar.
În plus, DSEL confirmă că sistemele sale pot produce cărămizi, suprafețe și forme complexe din sol lunar, validând astfel fezabilitatea construcțiilor lunare sustenabile fără nimic trimis de pe Pământ.
Deși obiectul este acum funcțional pe Pământ, adaptarea la condițiile lunare rămâne o provocare: variabilitatea solului lunar, necesitatea funcționării în vacuum, radiații, variation extreme de temperatură și interacțiunea cu roboți constructori sunt doar câteva dintre barierele ce urmează a fi abordate.
Totuși, China pare hotărâtă: imprimarea 3D din regolit lunar este pilonul central al strategiei sale pentru colonizarea spațiului. În paralel, cercetări din SUA sau Europa explorează tehnologii complementare – inclusiv imprimarea electronică orbitală și structuri bioplastice pe Marte