Conflictul declanșat în Orientul Mijlociu între Statele Unite și Iran riscă să aibă consecințe economice mult mai durabile decât durata efectivă a operațiunilor militare. Chiar dacă administrația condusă de Donald Trump vorbește despre o criză temporară a piețelor energetice, numeroși analiști avertizează că revenirea la nivelurile anterioare ale prețului petrolului ar putea dura luni sau chiar ani.
Perturbările majore ale transportului maritim, distrugerile de infrastructură energetică și tensiunile persistente din regiune creează un context în care prețurile la combustibili ar putea rămâne ridicate mult timp. Impactul ar putea fi resimțit nu doar pe piața petrolului, ci și în economie, prin creșterea costurilor de transport, energie și producție. Specialiștii în piețe energetice identifică cel puțin cinci factori care ar putea menține presiunea asupra prețurilor globale ale petrolului și benzinei, arată Politico.
Primul factor este unul pur logistic. Războiul a perturbat puternic fluxul petrolier din regiunea Golfului Persic, în special în zona critică a Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute energetice din lume.
În această zonă tranzitează aproximativ 20% din livrările globale de petrol și gaze. Închiderea sau blocarea parțială a acestei rute a generat un blocaj major al petrolierelor, cu zeci de nave care așteaptă să traverseze zona.
Expertul în piețe energetice Anas Alhajji avertizează că eliminarea acestor blocaje va dura săptămâni.
„A pune capăt războiului nu înseamnă a pune capăt crizei”, a declarat acesta. Potrivit analistului, unele state din regiune au fost nevoite să oprească temporar producția deoarece depozitele sunt deja pline.
În plus, revenirea la nivelul normal al producției de petrol și gaze ar putea dura mult timp, în special în cazul gazului natural lichefiat, unde lanțurile logistice sunt mult mai complexe.
Un al doilea factor major este faptul că Washingtonul nu poate controla singur evoluția conflictului. Deși administrația americană încearcă să transmită mesaje de calmare a piețelor, Teheranul are capacitatea de a prelungi tensiunile energetice.
Purtătorul de cuvânt al Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, Ali Mohammad Naini, a transmis că Iranul va decide momentul în care războiul se va încheia.
În paralel, ministrul de externe al Iranului, Seyed Abbas Araghchi, a sugerat că presiunea asupra piețelor petroliere ar putea continua dacă atacurile asupra infrastructurii energetice iraniene vor persista.
Mesajul transmis de oficialii iranieni indică faptul că Teheranul este conștient de impactul politic pe care prețurile ridicate la combustibili îl pot avea în Statele Unite, mai ales înaintea alegerilor.
Un alt element care amplifică incertitudinea este riscul militar din zona maritimă. Potrivit unor informații apărute în presa americană, Iranul ar fi început să plaseze mine navale în Strâmtoarea Hormuz.
O astfel de escaladare ar putea bloca complet tranzitul petrolierelor și ar necesita operațiuni complexe de deminare înainte ca traficul să revină la normal.
Analistul petrolier Rory Johnston, autorul buletinului „Commodity Context”, estimează că piețele energetice ar avea nevoie de luni întregi pentru a reveni la o situație stabilă, chiar dacă ostilitățile s-ar opri imediat.
Un alt expert în energie, Greg Priddy, fost analist al Energy Information Administration din SUA, avertizează că menținerea blocajului ar putea provoca o contracție economică globală severă.
Potrivit acestuia, dacă actualele perturbări ale aprovizionării vor continua timp de câteva săptămâni, economia mondială ar putea intra într-o recesiune majoră, comparabilă cu cele mai grave crize economice din ultimul secol.
Conflictul nu se limitează la transportul maritim. În ultimele zile au fost raportate atacuri asupra unor facilități energetice importante din regiune.
Un depozit major de petrol din Oman a fost distrus în urma unui atac, iar mai multe nave comerciale au fost lovite în apropierea Strâmtorii Hormuz.
Printre acestea s-a aflat și o navă container sub pavilion thailandez, pe care autoritățile iraniene au afirmat că au atacat-o deoarece încerca să traverseze zona considerată de Teheran drept periculoasă. Aceste incidente cresc riscul pentru transportul maritim și determină companiile de shipping să majoreze costurile de asigurare sau să evite complet ruta, ceea ce contribuie la creșterea prețurilor energiei.
Un alt motiv pentru care criza ar putea continua este prezența numeroaselor grupări armate din regiune, unele dintre ele inspirate sau sprijinite de ideologia liderului religios iranian Ali Khamenei.
Potrivit experților, astfel de grupuri există în mai multe state din regiune, inclusiv în Yemen, Irak, Kuweit sau Pakistan.
Chiar dacă guvernul iranian ar decide să reducă tensiunile, aceste grupări ar putea continua atacurile asupra infrastructurii energetice sau asupra petrolierelor.
Tehnologia modernă a schimbat radical natura acestor amenințări. Dronele ieftine sau explozibilii improvizați pot provoca pagube de milioane de dolari navelor comerciale sau instalațiilor petroliere.
În acest context, optimismul administrației americane privind o revenire rapidă a pieței energetice este exagerat.
Chiar dacă luptele s-ar opri, blocajele logistice, infrastructura distrusă și tensiunile geopolitice din regiune ar putea menține presiunea asupra prețurilor petrolului.