În ultimele două decenii, relațiile comerciale dintre Africa și marile puteri globale au suferit o transformare radicală, iar China a devenit partenerul comercial dominant al continentului, depășind Statele Unite. Această schimbare reflectă o strategie susținută de creștere a influenței economice chineze în Africa, prin investiții masive și proiecte de infrastructură, dar și printr-un angajament comercial mult mai amplu decât cel al SUA.
În anul 2003, doar 18 țări africane (aproximativ 35% din continent) aveau China drept principal partener comercial, în timp ce majoritatea preferau să facă schimburi mai mari cu Statele Unite. Două decenii mai târziu, în 2023, situația s-a inversat dramatic: 52 din cele 54 de țări africane (97%) au înregistrat un volum mai mare de comerț cu China decât cu SUA.
Această schimbare este ilustrată clar de datele provenite de la Observatory of Economic Complexity și UN Comtrade, care arată cum țări precum Algeria, Angola, Egipt, Nigeria, Kenya sau Africa de Sud au trecut de la un comerț preponderent cu SUA în 2003 la o relație comercială dominată de China în 2023.
Comerțul bilateral dintre China și Africa a atins în 2024 un nou record, cu un volum de 295 miliarde de dolari, marcând o creștere anuală de 6%. Această cifră reflectă nu doar exporturile și importurile de bunuri, ci și o relație economică tot mai complexă și interdependentă.
Pe lângă comerț, China a crescut semnificativ și investițiile directe străine (FDI) în Africa. În 2003, fluxurile anuale de FDI chineze în continent erau de aproximativ 75 de milioane de dolari, iar în 2023 acestea au ajuns aproape la 4 miliarde de dolari. Investițiile chineze se concentrează în sectoare cheie precum agricultura, producția ușoară și serviciile, contribuind la dezvoltarea economică locală și la crearea de locuri de muncă.
China și-a consolidat poziția în Africa prin inițiative majore precum Belt and Road Initiative (BRI) și Forum on China–Africa Cooperation (FOCAC). Aceste programe urmăresc să stimuleze comerțul prin investiții în infrastructură, facilitarea proceselor comerciale și întărirea lanțurilor valorice africane.
Prin BRI, China finanțează proiecte de transport, energie și telecomunicații care conectează mai bine țările africane între ele și cu piața globală. FOCAC, pe de altă parte, este o platformă diplomatică și economică care promovează cooperarea bilaterală și regională, facilitând dialogul și colaborarea pe multiple niveluri.
Pe lângă succesele economice, China a fost criticată pentru ceea ce analiștii numesc „diplomația capcanei datoriei”. Această practică presupune acordarea de împrumuturi generoase unor țări africane vulnerabile, care ulterior pot întâmpina dificultăți în rambursarea acestora. Criticii susțin că astfel China își crește influența politică și economică prin controlul asupra activelor strategice ale acestor state.
Aceste acuzații au generat dezbateri intense privind sustenabilitatea și echitatea relațiilor economice China-Africa, dar și despre rolul pe care îl joacă SUA și alte puteri occidentale în acest context competitiv.
În timp ce China și-a extins agresiv prezența comercială și investițională, SUA au rămas un partener important, dar într-o poziție relativ mai slabă. În 2003, multe țări africane preferau comerțul cu Statele Unite, iar în prezent doar două țări africane continuă să aibă SUA ca principal partener comercial, conform unei analize Visual Capitalist.
Cine a câștigat războiul economic din Africa dintre SUA și China. Foto: Visual Capitalist
Această schimbare reflectă o diferență de abordare: SUA au fost mai reticente în a investi masiv în infrastructură și în a dezvolta relații comerciale profunde, în timp ce China a adoptat o strategie de implicare directă și susținută.
Transformarea relațiilor comerciale dintre Africa și marile puteri globale în ultimele două decenii este un exemplu clar al schimbărilor geopolitice și economice majore din lumea contemporană. China a reușit să devină principalul partener comercial al Africii, depășind SUA printr-o combinație de investiții strategice, inițiative diplomatice și angajament economic profund.
Această dominație comercială a Chinei în Africa are implicații pe termen lung pentru dezvoltarea continentului, pentru echilibrul puterii globale și pentru modul în care țările africane își vor gestiona relațiile externe în viitor.
Pe măsură ce China continuă să-și extindă influența, iar SUA încearcă să-și regândească strategia, Africa rămâne un teren esențial în competiția geopolitică globală, cu oportunități și provocări majore pentru toate părțile implicate.