Cine controlează banii României? 84.400 de persoane dețin 28% din volumul total al depozitelor bancare

România continuă să se confrunte cu una dintre cele mai mari inegalități ale veniturilor din Uniunea Europeană, iar datele recente arată că o mână de oameni deține aproape o treime din toți banii din bănci. În ciuda unei ușoare îmbunătățiri a indicatorilor oficiali, polarizarea economică și dificultatea de a accesa clasa de mijloc pun presiune uriașă pe societatea românească.

Averea se adună în vârful piramidei: cine controlează banii României?

Disparitățile economice din România sunt mai vizibile ca niciodată. Un raport al Băncii Naționale din martie 2025 arată că doar 0,6% dintre deponenții bancari – adică aproximativ 84.400 de persoane – dețin 28% din volumul total al depozitelor bancare. Aceștia au în cont, în medie, 1,06 milioane de lei fiecare (circa 210.000 de euro), într-o țară în care salariul mediu net abia depășește 1.000 de euro.

Restul de 99,4% dintre români, aproape 15 milioane de oameni, se află la polul opus. Aceștia au economii medii de doar 15.500 de lei (aproximativ 3.000 de euro), o sumă insuficientă pentru a asigura securitatea financiară în caz de urgență sau pentru investiții pe termen lung. Această polarizare drastică a capitalului financiar pune în lumină că România este o țară a inegalităților, unde accesul la prosperitate este limitat la o elită restrânsă, scrie Puterea.

Bolt lansează un marketplace pentru șoferii fără mașină. Cum poți închiria una?

21:04

Greu de ucis: China dezvoltă drone inteligente, care evită rachetele

20:34

Clasa de mijloc, în pericol: între stagnare, sărăcie și visuri inaccesibile

Deși Uniunea Europeană a cunoscut o ușoară reducere a inegalităților între 2006 și 2021, datorită creșterii veniturilor în țările nou-aderate, în interiorul statelor membre lucrurile stau diferit. România este un caz paradoxal: deși coeficientul Gini (indicatorul care măsoară inegalitatea veniturilor) a scăzut la 31 în 2023 – cel mai mic nivel din ultimul deceniu – realitatea economică resimțită de majoritatea populației arată altceva.

Clasa de mijloc, considerată de mulți ca fiind motorul stabilității economice și sociale, se contractă vizibil. În peste două treimi din țările UE, inclusiv România, accesul la acest statut devine tot mai dificil, mai ales pentru tineri, persoane cu nivel scăzut de educație sau șomeri. Această categorie socială – cândva aspiratională – devine tot mai greu de atins, iar mulți români simt că rămân blocați între sărăcie și instabilitate financiară, în ciuda muncii constante.

În același timp, tot mai multe gospodării alunecă sub pragul sărăciei, definit ca 60% din venitul median. Criza energetică din 2022 a accelerat această tendință, ducând la situații în care familii întregi nu și-au mai permis să-și încălzească locuințele corespunzător. Printre cei mai afectați se numără tinerii, femeile, familiile monoparentale și persoanele cu educație redusă, toate grupuri vulnerabile într-un sistem care nu reușește să le protejeze.

Progrese lente și inegale: cifrele ascund realitatea din teren

Scăderea coeficientului Gini în România este, fără îndoială, un semnal pozitiv. Dacă în 2007 acesta depășea 38, în prezent se apropie de media UE, care este de 29,6. Totuși, indicatorii statistici nu reflectă întotdeauna starea reală de bine sau echitatea în distribuția resurselor.

În continuare, în România, cei mai bogați 10% din populație obțin aproximativ 41% din venitul național – și asta înainte de impozitare. Această concentrare masivă a veniturilor într-un segment restrâns sugerează că progresul este inegal și că politicile sociale nu reușesc să echilibreze suficient balanța.

La nivel european, prestațiile sociale și sistemele de taxare reduc inegalitatea veniturilor de piață cu aproximativ 42%, însă eficiența acestor politici variază. În unele țări, precum Germania sau Olanda, redistribuirea funcționează mai bine, în timp ce în altele, cum este România, impactul este modest. Deși țările din Europa Centrală și de Est – inclusiv România – au reușit să reducă din decalaje prin creșterea salariilor mici, provocările structurale persistă.