Odată motiv de rușine și de stigmatizare, concedierea a devenit o experiență comună, anunțată cu curaj în comunicarea publică și, uneori, chiar monetizată. Concedierea e noua normalitate. Noua cultură a șomajului colectiv schimbă radical raportul angajat-angajator și redefinește ce înseamnă „profesionalism”, se arată într-o analiză Business Insider. Poveștile celor care și-au pierdut locurile de muncă de trei-patru ori în ultimii ani adună simpatia publică. Pe grupuri specializate, oamenii își oferă alinare și sfaturi realiste, dincolo de limbajele mobilizatoare, fără pozitivitate toxică și fără stereotipurile de dezvoltare personală cu care ne-a obișnuit cultura corporativă. În plus, dacă în trecut era un gest sinucigaș să îți critici public fostul angajator, acum acest lucru se practică fără rețineri. Totuși, avertizează specialiștii în resurse umane, aceasta rămâne o armă cu două tăișuri.
Concedierea e noua normalitate: discuții fără „toxic positivity”
Dacă în trecut concedierea era o dramă ascunsă, astăzi este un eveniment trăit public, uneori cu o cameră de filmat în față și mii de like-uri pe TikTok. În spatele acestor aparențe se află o societate care încearcă să redefinească ce înseamnă muncă, siguranță economică și apartenență profesională într-o eră a instabilității sistemice. În spațiile digitale dedicate, nu se mai practică optimismul fals. „Nu mai există vechile consolări gen ‘Totul se întâmplă cu un motiv’ sau ‘Urmează ceva mai bun’. Oamenii nu mai au chef să audă asta”, spune Melanie Ehrenkranz, fondatoarea Laid Off, o platformă dedicată celor care și-au pierdut locul de muncă.
Shaffan Mustafa, inginer software din Ohio, a fost concediat de trei ori în cinci ani. Dacă în 2020 această experiență a venit cu depresie și zece luni de șomaj, până în 2024, Mustafa ajunsese să o trateze cu un amestec de resemnare și pragmatism. „A fost trist și a treia oară, dar nu mai era surprinzător”, spune el. În loc să se izoleze, a descoperit o comunitate: Laid Off, o publicație pe Substack, și un canal Discord asociat, unde mii de oameni împărtășesc povești despre concediere, caută joburi și discută brutal, dar sincer, despre realitatea post-angajare.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/06/shutterstock_2269843473-1024x674.jpg)
Foto: Shutterstock
Această schimbare de paradigmă — de la rușinea pe care o resimțea, cândva, cel concediat, la sprijinul colectiv de care se bucură acum — definește ceea ce mulți numesc azi „cultura concedierii”. Impactul emoțional al concedierii rămâne profund. Mustafa are insomnii și dureri de cap cronice. Christine Reichenbach, concediată de la VMware când era însărcinată în 34 de săptămâni, a trecut prin anxietate postpartum și a fost nevoită să-și ducă copilul la creșă la doar 7 săptămâni pentru a căuta frenetic un nou job.
De la rușine, la solidaritate digitală
În anii ’90, concedierea era privită ca un eșec individual. Acum, este parte integrantă din viața profesională, mai ales în industrii precum tehnologia, unde peste 500.000 de oameni și-au pierdut locurile de muncă din 2022 până în prezent. În primele cinci luni ale lui 2025, numai sectorul tech a înregistrat aproximativ 90.000 de concedieri.
Pandemia a accelerat această tranziție culturală. În primele luni din anul 2020, peste 20% din forța de muncă americană a fost concediată. LinkedIn a lansat bannerul verde #OpenToWork, iar mesajele post-concediere au devenit un nou tip de conținut standardizat: încurajator, dar repetitiv.
Concedierea ca brand personal
Pentru unii, concedierea a devenit conținut monetizabil. Giovanna Ventola, concediată de trei ori în trei ani din real estate, a strâns zeci de mii de urmăritori pe rețele sociale oferind sfaturi despre cum să supraviețuiești financiar și emoțional între joburi. A fondat chiar o platformă de networking: Rhize.
În același timp, publicații precum Laid Off, inițiate de jurnaliști concediați, oferă spațiu pentru o nouă formă de jurnalism de criză — unde povestea concedierii este spusă fără filtre motivaționale. În mai puțin de un an, Laid Off a trecut de 10.000 de abonați plătitori.
Discord, Slack și grupurile de susținere — noile HR-uri informale
Au apărut comunități pentru orice nișă de concediere. The Labor Club este un grup privat pe Discord pentru femei care au fost concediate în timpul sarcinii sau imediat după naștere. Beyond the Layoffs, o inițiativă fondată de o fostă angajată VMware, funcționează ca un spațiu tampon între traumă și reconstrucție profesională.
Pe Reddit, r/Layoffs a intrat în top 2% cele mai mari comunități. Pe LinkedIn, există sute de grupuri dedicate angajaților concediați, inclusiv subcomunități Meta, Amazon sau X (fostul Twitter).
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/06/shutterstock_2271581345-1024x455.jpg)
Foto: Shutterstock
Redefinirea „profesionalismului”
Noua cultură a concedierilor pune presiune pe normele clasice de profesionalism. În trecut, a vorbi negativ despre fostul angajator era un gest sinucigaș pentru carieră. Acum, când Meta a concediat 4.000 de angajați și i-a etichetat ca „low performers”, aceștia au reacționat public pe LinkedIn, contestând eticheta.
„Dimensiunea companiei contează”, explică Brad Thomas, manager de recrutare la Orange Quarter, New York. „Dacă vorbești de rău Google, nu e același lucru cu a arunca noroi într-un startup de 30 de oameni”.
Totuși, granița în acest domeniu rămâne fragilă. Postările virale pot atrage simpatie, dar și respingere. Thomas avertizează: „O plângere în caps lock poate părea autentică pentru colegi, dar este un steag roșu pentru recrutori”.
Concedierea, noua normalitate
Într-o lume în care algoritmii decid cine este sau nu „valoros”, iar restructurările sunt comunicate pe Zoom în 10 minute, comunitățile de concediați devin atât rețele de sprijin, cât și forme emergente de activism economic. Pentru că, așa cum arată și experiența lui Mustafa, uneori ai nevoie să spui: „Am fost concediat” – scrie cineva într-un grup specific. Și să auzi înapoi: „Și eu. Hai să vorbim despre asta”.