Conflictul din Orientul Mijlociu generează efecte de contagiune puternice asupra economiei României – analiză Coface

Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu produce efecte de contagiune importante asupra economiei României, principalul canal de transmitere fiind vulnerabilitatea pieței energiei, potrivit unei analize realizate de Coface România. Creșterea prețurilor la energie influențează direct stabilitatea prețurilor, nivelul dobânzilor, ritmul de creștere economică și siguranța aprovizionării.

Mediul economic tensionat afectează două motoare esențiale ale economiei, explică Bogdan Nichișoiu, Regional Enhanced Information Manager al Coface România. Consumul este lovit deoarece aversiunea sporită față de risc și prețurile ridicate la energie reduc încrederea consumatorilor și erodează puterea de cumpărare a gospodăriilor. În același timp, industria resimte puternic creșterea costurilor materiilor prime energetice, existând avertismente privind riscul unei scăderi bruște a producției industriale în cazul unor întreruperi ale fluxurilor de aprovizionare.

Eventuale reduceri ale dobânzilor se amână

Analiza indică și efecte inflaționiste directe. Conform unor estimări publicate de Banca Centrală Europeană, o creștere de 10% a costului energiei poate adăuga aproximativ 0,3 puncte procentuale la rata inflației, la care se poate adăuga un efect indirect de până la 0,2 puncte procentuale dacă șocul persistă. Chiar înaintea izbucnirii recente a conflictului, Banca Națională a României majorase deja prognoza de inflație pentru acest an de la 3,7% la 3,9%. În plus, cotațiile gazelor naturale pe piețele europene s-au dublat față de 1 ianuarie, ceea ce amplifică riscurile suplimentare de creștere a prețurilor.

România a împrumutat 4,5 miliarde de euro de pe piețele internaționale, prin trei emisiuni de obligațiuni

13:25

Prețurile producției industriale au crescut cu 13,8% în septembrie. Energia a înregistrat cea mai mare scumpire, de aproape 25%

12:14

Persistența presiunilor inflaționiste reduce spațiul de manevră pentru relaxarea politicii monetare și poate amâna eventuale reduceri ale dobânzilor. În acest context, randamentele obligațiunilor guvernamentale pe termen lung au urcat recent până la aproximativ 6,75% pentru titlurile românești pe 10 ani, ceea ce implică costuri mai mari de finanțare pentru stat atunci când se împrumută de pe piețele financiare. Acest efect se propagă ulterior asupra costului capitalului pentru companii.

Totodată, analiza subliniază că slăbirea consumului, dificultățile din industrie și menținerea dobânzilor la niveluri ridicate pot frâna creșterea economică pe termen mediu. Economia României a intrat deja într-o nouă recesiune tehnică în a doua jumătate a anului 2025, iar prognoza de creștere economică de aproximativ 1% pentru 2026 este deja pusă sub semnul întrebării.

Impactul conflictului va depinde în mare măsură de durata sa

Potrivit lui Ruben Nizard, șeful departamentului de cercetare sectorială al Coface, impactul conflictului va depinde în mare măsură de durata acestuia. Un conflict limitat la câteva zile sau săptămâni – scenariul considerat în prezent cel mai probabil – ar avea un impact relativ redus. În schimb, o escaladare prelungită ar putea genera efecte macroeconomice mult mai ample, care ar depăși problema prețurilor la energie.

Pe piețele energetice, atacurile Statelor Unite și ale Israelului asupra Iranului au marcat un punct de cotitură. La deschiderea tranzacțiilor din 2 martie, cotația petrolului Brent crude a crescut cu peste 10%, evoluție determinată în principal de majorarea primei de risc geopolitic și nu de întreruperi concrete ale aprovizionării.

Există posibilitatea de a depăși maximul de 122 de dolari atins în februarie 2022

Înainte de escaladare, piața petrolului era relativ excedentară, oferta abundentă provenită de la producători din afara OPEC+ și reaprovizionarea rapidă menținând prețurile sub presiune, cu o medie de aproximativ 68 de dolari pe baril în 2025. Conflictul a schimbat însă perspectivele, readucând incertitudini majore privind securitatea aprovizionării.

Un risc major îl reprezintă Strâmtoarea Ormuz, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul consumat la nivel mondial și aproape 30% din transporturile maritime de țiței. Capacitatea de a ocoli această rută strategică este limitată, iar întreruperile prelungite ar putea împinge prețul petrolului la peste 100 de dolari pe baril, cu posibilitatea de a depăși maximul de 122 de dolari atins în februarie 2022 sau chiar recordul de 147 de dolari din 2008.

Deși Iranul nu este cel mai mare producător din regiune, o întrerupere a exporturilor sale – estimate la aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi, în principal către China – ar avea efecte rapide asupra piețelor deja fragile. Cumpărătorii, în special din Asia, ar fi nevoiți să se reorienteze către alternative mai scumpe, ceea ce ar amplifica presiunile asupra prețurilor.

În plus, într-un scenariu de escaladare regională, Iranul ar putea viza infrastructura petrolieră din alte state din Golf. Impactul ar depinde de amploarea pagubelor și de durata întreruperilor, în condițiile în care capacitatea de rezervă a OPEC+ este limitată, estimată la aproximativ 4–5 milioane de barili pe zi și concentrată în principal în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Miza conflictului depășește însă piața petrolului

Strâmtoarea Ormuz este o rută esențială și pentru transportul gazelor naturale lichefiate, al îngrășămintelor, metalelor industriale și produselor petrochimice. În cazul unei escaladări regionale, ar putea fi afectate și alte puncte strategice ale comerțului global, precum Bab el Mandeb sau Canalul Suez, ceea ce ar duce la creșterea costurilor de transport și a primelor de asigurare pentru transportul maritim.

Perturbarea lanțurilor de aprovizionare ar crește riscul de penurie și ar alimenta presiuni inflaționiste suplimentare, în special pentru economiile dependente de importurile de energie. Într-un scenariu extrem în care petrolul rămâne peste 100 de dolari pe baril pentru o perioadă îndelungată, băncile centrale ar putea fi nevoite să inverseze cursul politicii monetare, trecând de la relaxare la înăsprire.

O creștere prelungită cu 15 dolari a prețului petrolului ar putea reduce creșterea economică globală cu aproximativ 0,2 puncte procentuale și ar adăuga aproape 0,5 puncte procentuale la inflație. În acest context, riscul de stagflație – combinația dintre creștere economică slabă și inflație ridicată – ar redeveni o amenințare serioasă pentru economia mondială, cu efecte negative pentru companii și pentru comerțul internațional.