Cum a încercat Moscova să redeseneze economic România. Decizia radicală luată la București

În primăvara anului 1964, într-un context tensionat în interiorul blocului socialist, un articol publicat la Moscova a declanșat una dintre cele mai ferme reacții ale conducerii comuniste de la București împotriva unei inițiative venite dinspre Uniunea Sovietică. Este vorba despre așa-numitul „Plan Valev”, un proiect care prevedea crearea unui complex economic interstatal în zona Dunării de Jos, cu implicarea unor teritorii din URSS, România și Bulgaria.

Textul care a stat la baza controversei a fost semnat de economistul sovietic Emil Borisovici Valev și propunea o reorganizare economică regională în interiorul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER). În esență, proiectul viza o specializare accentuată a statelor membre, România urmând să primească un rol predominant agricol.

Ce urmărea, de fapt, Planul Valev

Articolul publicat de Valev, intitulat „Probleme ale dezvoltării economice a raioanelor dunărene din România, Bulgaria și URSS”, propunea constituirea unui „complex economic interstatal” în zona Dunării de Jos. Concret, planul ar fi inclus părți din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și sudul Ucrainei, regiuni extinse din estul și sud-estul României, precum și zone din nord-estul Bulgariei.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Scopul declarat era adâncirea diviziunii muncii între țările socialiste și creșterea eficienței economice prin specializare. În realitate, potrivit interpretării ulterioare a istoricilor, pentru România ar fi însemnat limitarea dezvoltării industriale și transformarea sa într-un furnizor agricol pentru restul blocului socialist.

Istoricul Bogdan Murgescu a explicat, într-un interviu acordat Rador Radio România, că inițiativa trebuie înțeleasă în contextul politic al epocii, marcat de dorința liderilor sovietici, în frunte cu Nikita Hrușciov, de a accelera integrarea economică a statelor socialiste din Europa.

„Planul Valev a apărut într-un context în care Hrușciov și ceilalți lideri ai Uniunii Sovietice încercau să promoveze integrarea economică a țărilor socialiste din Europa. Concret, asta însemna o adâncire a diviziunii muncii între aceste țări și o specializare mai accentuată”, a explicat istoricul.

Ce ar fi însemnat pentru România

Pentru București, miza era uriașă. În anii ’60, conducerea comunistă românească își propusese accelerarea industrializării, considerată esențială pentru modernizarea țării și consolidarea autonomiei economice.

Planul Valev contrazicea frontal această strategie. România ar fi trebuit să renunțe la unele proiecte industriale și să importe produse manufacturate din statele socialiste cu tradiție industrială mai solidă, precum RDG sau Cehoslovacia. Excepție ar fi făcut doar câteva ramuri, precum exploatarea petrolului.

Potrivit lui Bogdan Murgescu, autoritățile române au perceput proiectul drept o tentativă de subordonare economică. În loc să accepte rolul de economie agrară într-un mecanism regional coordonat de Moscova, conducerea de la București a ales confruntarea deschisă.

Riposta organizată la cel mai înalt nivel

Răspunsul României nu a fost unul spontan sau izolat. El a fost pregătit și coordonat la vârful Partidului Muncitoresc Român, sub autoritatea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Textul care a devenit simbolul opoziției românești a fost publicat în iunie 1964 în revista „Viața Economică” și purta titlul „Concepții potrivnice principiilor de bază ale relațiilor economice dintre țările socialiste”. Autorul său, economistul Costin Murgescu, a demontat sistematic argumentele lui Valev, acuzându-le că maschează o tentativă de limitare a suveranității economice.

Articolul a fost republicat rapid în broșură separată și difuzat pe scară largă. Potrivit relatărilor ulterioare, textul a fost supervizat de Alexandru Bârlădeanu, apoi citit și adnotat de Gheorghiu-Dej personal, fiind implicați și alți membri ai conducerii, inclusiv din zona ideologică.

Istoricul Bogdan Murgescu a subliniat că alegerea lui Costin Murgescu nu a fost întâmplătoare. Acesta avea o solidă cultură economică și cunoștea tradițiile gândirii economice românești, ceea ce i-a permis să formuleze o critică argumentată, dar cu încărcătură politică clară.

„Să bată șaua ca să priceapă iapa”

Un detaliu relevant al strategiei românești a fost direcționarea polemicii împotriva unui autor academic, Emil Valev, și nu împotriva conducerii sovietice. Deși planul reflecta o orientare politică mai amplă în cadrul CAER, Bucureștiul a evitat o confruntare directă cu Hrușciov.

„Îndreptând ascuțișul polemicii împotriva lui Emil Valev, autoritățile de la București doreau să transmită un mesaj clar conducerii sovietice și celorlalți partizani ai integrării economice, dar fără a pune Moscova într-o situație din care să nu mai poată da înapoi”, a explicat Bogdan Murgescu.

Strategia a funcționat. În cele din urmă, sovieticii au temperat inițiativa, iar Valev a fost criticat inclusiv într-un articol publicat în presa sovietică.