Cum am putea să salvăm Galápagos de turiști

Taxele mărite ajută insulele Galápagos, dar impactul vizitatorilor continuă să tensioneze ecosistemul fragil al regiunii.

Paradisul începe să simtă povara propriilor admiratori

Peste zece de insule, formate acum milioane de ani se ridică din Pacific, la 1.000 km de coasta Ecuadorului. Din 1959, 97% din suprafața lor este parc național, creat pentru a proteja animale și plante rare. Cam aceasta ar fi situația în Galápagos. Din păcate, scrie The Economist, acea senzație de sanctuar natural se erodează accelerat odată cu valurile tot mai dense de vizitatori. În 2024, 279.300 de turiști au ajuns pe insule. Numărul este de zece ori mai mare decât populația locală.

Pe insulele mari, unde sosesc majoritatea turiștilor, aglomerația devine greu de ignorat. Gunoaiele încep să fie abundente pe trasee și contribuie și ele la aerul greu, provocat de sisteme de canalizare prost administrate. Toate acestea diminuează farmecul ecosistemului care l-a inspirat, cândva, pe Darwin. Guvernul Ecuadorului a reacționat, anul trecut, prin creșterea taxelor de intrare. Tarifele, nemodificate din 1998, au urcat de la 6 la 30 de dolari pentru localnici și s-au dublat la 200 pentru străini. Fostul președinte Guillermo Lasso susține măsura.

Veniturile cresc, dar presiunea asupra naturii rămâne la fel de puternică

La un an de la majorarea taxelor de intrare, apare întrebarea dacă situația s-a îmbunătățit. Datele arată că numărul vizitatorilor nu a scăzut, ba chiar a crescut cu 2.803 turiști în primele șase luni din 2025. Acest rezultat îi convine, probaibil, guvernului, care este interesat atât de venituri, cât și de reducerea impactului asupra mediului. Fondurile vor fi folosite pentru conservare și pentru modernizarea infrastructurii, care rămâne precară. Veniturile parcului au atins 22,1 milioane de dolari în 2024.

Suma a fost cu 23% mai mare decât în 2023. Pentru 2025, oficialii estimează încasări de 39,6 milioane. UNESCO a lăudat creșterea taxei și a spus că este o măsură „eficientă”, însă criticii afirmă că banii sunt prost cheltuiți. Comunitățile locale văd prea rar beneficiile în viața de zi cu zi. Patru cincimi dintre locuitori depind de turism pentru a-și acoperi costurile, mult mai ridicate decât pe continent. Creșterea nu a adus câștiguri clare pentru ei.

Comunitățile cer dezvoltare controlată și beneficii mai echitabile

Locuitorii vor ca turismul să continue, dar în condiții mai bune. Costurile vieții sunt cu aproximativ 80% mai mari decât pe continent, iar nevoile sunt simple. „Vreau drumuri, apă, nimic extraordinar”, spune Rolando Caiza, primarul insulei San Cristóbal. Localnicii încearcă să evite un model de supradezvoltare, așa cum am văzut la Cancún sau în Hawaii. Unele inițiative locale propun excursii în interiorul insulelor. Turiștii sunt invitați spre zone rareori explorate.

Jackeline Murillo vrea să atragă vizitatori la ferma ei, pentru a le arăta cum decurge viața rurală din regiune. Există și unele motive de optimism, având în vedere că insulele au depășit crize similare. În 2007, UNESCO a plasat Galápagos pe lista siturilor în pericol, invocând speciile invazive, pescuitul ilegal și dezvoltarea haotică. Guvernul a reacționat prin limitarea numărului de vizitatori și prin controale stricte ale fluxurilor de marfă. Au fost impuse permise pentru construcțiile turistice.

Problemele actuale sunt serioase, dar gestionabile

În 2010, insulele au fost retrase de pe lista siturilor amenințate. Mateo Estrella, ministrul turismului din Ecuador, susține că problemele actuale sunt serioase, dar gestionabile. El consideră improbabilă reîntoarcerea pe lista UNESCO. Strategiile de control aplicate în trecut ar putea funcționa și acum, chiar dacă presiunea vizitatorilor crește anual. Autoritățile cred că vor obține un echilibru. Dar menținerea acestuia cere vigilență permanentă.