Cum poate duce epuizarea de la locul de muncă la gândire extremistă. Concluziile unui studiu recent

Cazul lui Luigi Mangione, arestat în decembrie 2024 pentru presupusa crimă a CEO-ului UnitedHealthcare, a stârnit reacții neașteptate în rândul publicului. În special tinerii, în proporție de 41%, au considerat această faptă violentă acceptabilă, conform sondajelor. Ce determină o persoană obișnuită să dezvolte o gândire extremistă? Un nou studiu publicat în „Psychology of Violence” dezvăluie conexiunea cu un fenomen tot mai răspândit: burnout-ul la muncă.

Burnout-ul – poarta către radicalizare?

Mangione și-a justificat fapta într-un manifest în care și-a exprimat frustrarea față de „corupția și lăcomia” care domină societatea, sentimente larg răspândite în rândul angajaților nemulțumiți de mediile de muncă moderne. Studiul realizat pe peste 600 de angajați, monitorizați zilnic, arată că zilele în care aceștia s-au simțit epuizați emoțional au coincis cu creșterea simpatiei față de ideologii extreme și justificarea violenței împotriva nedreptăților percepute.

Euro urcă la un nou record istoric. Moneda europeană ajunge la 5,2788 lei

14:55

E-commerce-ul din România a ajuns la 12,9 miliarde de euro în 2025 și domină Europa de Est

13:54

Epuizarea zilnică la locul de muncă alimentează sentimente negative – teamă, tristețe, rușine, vinovăție – iar pentru a scăpa de aceste stări și pentru a regăsi sensul vieții, unele persoane sunt tentate să se apropie de ideologii radicale.

Trei teorii care explică legătura burnout-extremism

Fenomenul poate fi înțeles prin intermediul a trei modele psihologice: Teoria Generală a Presiunii (General Strain Theory) care susține că frustrările cotidiene pot declanșa extremism prin emoții negative; Modelul existențial al burnout-ului, ce leagă epuizarea de lipsa sensului în muncă; și Teoria Căutării semnificației (Significance Quest Theory), care arată cum pierderea sensului personal poate conduce spre adoptarea unor credințe radicale menite să-l refacă.

Combinația acestor teorii sugerează că burnout-ul reflectă o căutare eșuată a sensului existențial, iar extremismul violent poate părea o cale de refacere a acestuia.

Burnout-ul nu garantează violența, dar poate schimba percepțiile

Studiul, citat de TheConversation, nu afirmă că toți cei afectați de burnout vor recurge la violență, dar evidențiază o schimbare subtilă în gândirea acestora, spre acceptarea radicalismului și a violenței. Această diferențiere este explicată prin modelul celor două piramide care distinge între radicalizarea opiniei și cea a acțiunii: chiar și radicalizarea opiniei, fără acțiune, poate eroda coeziunea socială și fragiliza democrațiile.

Cu aproximativ 75% dintre angajați afectați de burnout, un procent considerabil al forței de muncă trăiește această tensiune emoțională. Astfel, chiar minoritatea care ar recurge la violență poate avea un impact major, iar toleranța tot mai crescută față de opiniile extremist-violente riscă să normalizeze aceste comportamente periculoase.

Rolul sprijinului organizațional în prevenție

Un scut important împotriva extremismului este percepția sprijinului din partea organizației angajatoare. Angajații care simt că sunt apreciați și că sănătatea lor este o preocupare reală pentru angajator au mai puține șanse să fie atrași de ideologii radicale, chiar și când se confruntă cu simptome de burnout.

Totuși, sprijinul organizațional funcționează în special înainte ca emoțiile negative să se adâncească. După depășirea unui anumit prag emoțional, chiar și susținerea suplimentară are un efect limitat în prevenirea adoptării unor atitudini extremiste.

Aceasta pune o responsabilitate majoră pe umerii angajatorilor, care trebuie să gestioneze proactiv fenomenul burnout, nu doar ca pe o chestiune de sănătate, ci ca pe o strategie de stabilitate socială și organizațională. Promovarea corectitudinii și transparenței la locul de muncă, recunoașterea meritelor, instruirea managerilor pentru a detecta semne timpurii de epuizare și crearea unor canale deschise de comunicare sunt măsuri esențiale.

Impactul percepției nedreptăților sociale și politice

Percepțiile largi de injustiție din societate pot amplifica simpatiile față de extremism, mai ales în cazul persoanelor deja epuizate emoțional. Cazul politic al lui Mangione și utilizarea pedepsei cu moartea în jocuri politice pot accentua aceste sentimente de neîncredere în sistem, alimenatând astfel fragilitatea psihologică care conduce spre gândirea radicală.

Burnout-ul – vulnerabilitate existențială ce nu trebuie ignorată

Burnout-ul transcende simpla oboseală de la muncă. El dezvăluie o fragilitate psihologică profundă, expunând persoanele afectate unui risc crescut de radicalizare ideologică. Ignorarea acestui fenomen nu afectează doar productivitatea, ci poate transforma locul de muncă într-un teren propice pentru proliferarea gândirii extremiste.

În fața unei creșteri alarmante a sentimentelor radicale, însoțite uneori de susținerea unor acte violente, este vital să identificăm cauzele psihologice fundamentale. Burnout-ul este una dintre acestea, iar angajații au nevoie de mai mult decât sprijin profesional – au nevoie de sens, stabilitate și conexiune umană pentru a rămâne echilibrați.

Mintea epuizată caută semnificații oriunde poate. Dacă mediul profesional nu poate furniza acest lucru, ideologiile radicale umplu golul, cu consecințe ce depășesc cu mult granițele biroului.