Cum să supraviețuiești apocalipsei. Unde greșesc majoritatea celor care se pregătesc pentru aceasta și care este adăpostul subteran eficient

Dacă vrei să supraviețuiești apocalipsei, nu este suficient să îți umpli cămara cu provizii și să speri că totul va merge conform planului. Mulți dintre cei care se pregătesc pentru un scenariu extrem fac greșeli esențiale, de la alegerea unui adăpost nepotrivit până la ignorarea unor detalii care pot face diferența dintre viață și moarte.

În februarie 2025, ceasul apocalipsei a fost mutat de către oamenii de știință de la Universitatea din Chicago la doar 89 de secunde înainte de miezul nopții — cel mai apropiat punct de „ora zero” de la înființarea simbolului. Acest ceas simbolizează riscul dispariției umanității, iar în prezent avertizează asupra unor pericole fără precedent care combină amenințările nucleare, schimbările climatice, pandemiile și avansul necontrolat al inteligenței artificiale.

Pe fondul acestor semnale înfricoșătoare, tot mai mulți oameni și chiar guverne apelează la construirea de adăposturi subterane pentru a se proteja în cazul unei catastrofe majore. Războaiele, crizele ecologice sau dezastrele tehnologice au pus pe gânduri chiar și cele mai privilegiate segmente ale populației, iar investițiile în refugii sigure se extind continuu.

România are cea mai mare inflație anuală din UE și în iulie

19:57

Brandul Focus Media Outdoor câștigă teren la Otopeni în urma licitației din august pentru spațiile publicitare din aeroport

19:34

Persoanele publice și națiunile care se pregătesc pentru apocalipsă

Nu doar miliardarii pun bazele unor facilități subterane imense și autonome. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, construiește un complex în Hawaii cu alimente și surse de energie proprii, iar Bill Gates are adăposturi extinse sub casele sale din California și Washington. Și guvernele se implică: Elveția intenționează să-și modernizeze rețeaua vastă de adăposturi subterane – peste 360.000 la număr, suficiente pentru a adăposti 9 milioane de oameni, conform unei legi adoptate în 1963.

Orașul Helsinki din Finlanda este adesea citat ca un model de apărare civilă subterană, având spații amenajate nu doar pentru situații critice, ci și pentru viața cotidiană, dotate cu piscine și restaurante.

În Regatul Unit, vechile buncăre din perioada Războiului Rece sunt în mare parte învechite și nefuncționale, iar o parte a cetățenilor apelează acum la firme specializate pentru a-și ridica propriile adăposturi subterane. Paul Weldon, proprietarul The Panic Room Company, a povestit pentru BBC că acum jumătate din comenzi sunt pentru refugii subterane, o tendință înfluențată de războiul din Ucraina. În plus, cererile s-au extins și spre oameni cu case obișnuite, care doresc să securizeze pivnițele existente cu investiții care pot începe de la circa 100.000 de lire sterline.

Cum se proiectează un adăpost subteran de supraviețuire

Un adăpost tipic nu este conceput să reziste la un impact nuclear direct, ci să protejeze familia în cazul unui atac la câteva mile distanță, unde efectele exploziei sunt resimțite în undele de șoc și radiații. Pentru o familie de cinci persoane, Weldon recomandă un spațiu de aproximativ 8 x 4 metri, oferind confort și apărare.

Materialul cel mai folosit este betonul, iar pentru rezistență la radiații și explozii se folosesc straturi extrem de groase, între 2 și 3 metri de beton dens (peste 3.200 kg/m³), însoțite de uși anti-explozii care sunt încorporate în structura zidurilor. Plumbul poate asigura protecție suplimentară, însă costurile sunt foarte mari.

Profesorul Patrick Tang, expert în protecția contra radiațiilor nucleare de la Universitatea Newcastle, arată că această grosime de beton asigură un nivel de radiație sub 0,0001 Sievert, considerat sigur pe termen lung pentru oameni.

Infrastructură vitale: aer curat, energie și comunicații

Sistemele moderne de suport în adăposturile subterane includ generatoare electrice de rezervă, conexiuni la rețeaua principală, dar și surse autonome ca panouri solare montate la suprafață. Comunicarea cu exteriorul se asigură prin antene specializate, receptoare, telefoane prin satelit și rețele precum Starlink, care oferă internet aproape oriunde.

Pentru asigurarea aerului curat în spațiul închis, majoritatea refugiilor folosesc filtre HEPA capabile să elimine 99% din particulele contaminante, precum și sisteme de supra-presiune ce împiedică pătrunderea aerului poluat (biologic, chimic sau radioactiv). Echipamente de acest tip sunt standard pentru protecția împotriva agresiunilor chimice și nucleare.

Provizii alimentare și de apă pentru supraviețuire

Mâncarea conservată este, desigur, o componentă crucială. În februarie 2025, Comisia Națională de Pregătire a Marii Britanii a publicat un raport alarmant privind lipsa unei strategii coerente de securitate alimentară în fața crizelor globale.

Țări precum Elveția recomandă stocarea unei rezerve de provizii pentru 3 luni, în timp ce Germania oferă recomandări detaliate pe categorii alimentare, calculând necesarul zilnic pentru o persoană în calorii și greutate: 3 kg produse cerealiere, 4 kg legume, 2,5 kg fructe, 1,2 kg carne, pește sau ouă.

Leght Price, proprietar al magazinului The Bugout, recomandă alimente conservate în conserve și alimente liofilizate, cu termen lung de valabilitate ce poate depăși 25 de ani, iar dacă sunt depozitate corect, acestea pot rezista practic indefinit. Alimentele liofilizate, ca cele de pe Stația Spațială Internațională, sunt prefierte și uscate prin congelare, eliminând toată umezeala.

Apa rămâne primordială: un om poate supraviețui doar trei zile fără ea. În refugii se folosesc rezervoare mari cu apă potabilă, sisteme simple pentru colectarea și evacuarea apei uzate și instalații etanșe. Dacă se poate, sursa de apă cea mai fiabilă este un acvifer sau un puț, care permite aprovizionare și evacuare în condiții de continuitate.

Organizațiile internaționale și guvernele recomandă stocarea unui minim de 2,5 – 3 litri de apă potabilă pe zi per persoană, plus cantități variabile pentru gătit și igienă.

Ce trebuie să conțină trusa de urgență?

Pe lângă provizii, experții și organizațiile de protecție civilă recomandă să fie pregătită o trusă de urgență (go-bag) care să includă obiecte de bază, adaptate riscurilor locale:

• apă îmbuteliată (cel puțin trei galoni per persoană)

• conserve cu carne, fructe și legume

• alimente uscate sau liofilizate

• haine călduroase și impermeabile

• trusă de prim ajutor și medicamente esențiale

• lanternă pe baterii sau manivelă

• radio pe baterii sau manivelă

• baterii solare

• multitool

• dezinfectant / șervețele umede

• produse pentru bebeluși dacă este cazul (scutece, lapte praf)

• hărți locale

• liste cu numere și adrese esențiale

Paul Weldon subliniază că „preppers”(cei care se pregătesc pentru apocalipsa) nu sunt doar oameni care așteaptă sfârșitul lumii, ci persoane care vor să fie proactive, asigurând siguranța și un minim de confort familiei în cazul unor situații neprevăzute.

Viitorul subteran: mai mult decât refugii

Pe lângă funcția de adăpost, spațiile subterane pot deveni soluții inovatoare pentru agricultură urbană, prin cultivarea plantelor în medii controlate, folosind hidroponie și lumini artificiale. Această metodă economisește apă, evită pesticide și permite culturile pe tot parcursul anului, adăugând o componentă importantă securității alimentare în orașe aglomerate.

Proiecte precum Earthscraper, o clădire care se extinde în adâncimea pământului în loc să se înalțe, au fost propuse pentru economisirea materialelor de construcție și eficiență energetică. Hoteluri și orașe subterane precum Underground Science City din Singapore sau InterContinental Shanghai Wonderland sunt primele exemple funcționale în această direcție.

Transportul viitorului subteran: Hyperloop

Una dintre cele mai ambițioase inițiative este Hyperloop, sistemul propus de Elon Musk care presupune un transport rapid prin tuburi cu presiune redusă, unde capsule de pasageri pot atinge viteze de peste 1.100 km/h. Tehnologia combină levitația magnetică și propulsia electrică, urmând să reducă drastic timpii de călătorie între orașele mari. Pe hârtie este revoluționar, dar încă necesită depășirea unor obstacole tehnice majore