Atmosfera terestră nu curge spre Lună, dar particule și plasmă din vântul solar și magnetosferă pot ajunge temporar pe suprafața lunară.
Câmpul magnetic al Pământului are un rol crucial, protejând atmosfera și ghidând particulele către anumite regiuni ale Lunii.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/12/Cum-a-ajuns-atmosfera-terestra-pe-Luna.-Rolul-campului-magnetic.jpg)
Foto: Puterea financiară
O cercetare recentă publicată în „Nature Communications Earth & Environment” aduce perspective neașteptate asupra rolului pe care îl are câmpul magnetic al Pământului. Echipa de astrofizicieni de la Universitatea din Rochester propune o explicație nouă pentru modul în care Luna a acumulat azot, oxigen și alte substanțe, chiar și fără a avea o atmosferă proprie, notează Science Alert.
De decenii, oamenii de știință sunt surprinși de prezența elementelor volatile în regolitul lunar. Este vorba despre stratul de praf și rocă ce acoperă suprafața Lunii. Mostrele aduse de misiunile Apollo au evidențiat concentrații care nu pot fi explicate doar prin impacturi de micrometeoriți sau prin vântul solar.
Cercetătorii au simulat două scenarii. Primul scenariu, cu un Pământ timpuriu fără câmp magnetic, expus unui vânt solar intens. În cel de-al doilea scenariu, un Pământ contemporan, cu magnetosferă puternică și vânt solar moderat. Oarecum surprinzător, scenariul modern al Pământului se potrivește mai bine.
Analiza a arătat că magnetosfera actuală transportă particule către Lună mult mai eficient decât se credea anterior. Contrar ipotezei că magnetosfera blochează pierderea atmosferei, vântul solar poate mobiliza particule încărcate electric. Acestea sunt apoi conduse de liniile câmpului magnetic spre coada magnetosferei, modelată de presiunea constantă a vântului solar.
Magnetosfera Pământului nu este, așa cum sugerează numele, o sferă perfectă. Ea are o formă mai asemănătoare cu coada unei comete datorită presiunii constante a vântului solar. Când Luna traversează această regiune, particulele sunt depuse pe suprafața sa, inclusiv azot și oxigen. Acestea sunt elemente vitale pentru formarea apei și a ruginii detectate anterior în regolit.
Potrivit cercetătorilor, acest proces se desfășoară de aproximativ 3,5 miliarde de ani. În acest timp, atmosfera Pământului a evoluat de la compoziție săracă în oxigen la una bogată, favorabilă vieții. Astfel, Luna ar putea funcționa ca o arhivă naturală a istoriei atmosferei terestre.
Descoperirea deschide noi perspective pentru viitoarele misiuni lunare, care ar putea analiza regolitul pentru a reconstrui evoluția mediului și a atmosferei Pământului.