De ce dronele interceptoare vor decide soarta Europei. NATO se pregătește să facă față celei mai mari amenințări aeriene după Al Doilea Război Mondial

Pe măsură ce Vladimir Putin adună laolaltă cea mai periculoasă amenințare aeriană de la Al Doilea Război Mondial încoace, țările membre NATO caută disperate soluții pentru a contracara acest pericol. În acest context, dronele interceptoare devin rapid arma esențială a războiului automatizat, iar Ucraina oferă un exemplu concret al modului în care acestea pot schimba soarta unui conflict.

Comanda aeriană occidentală a Ucrainei a lansat recent un apel inedit pentru recrutarea de piloți de drone interceptoare, descriind acest rol ca fiind „foarte interesant”, „promițător” și care le va permite candidaților să se exprime pe deplin. Această abordare atipică pentru o situație de război reflectă însă realitatea unei noi ere în care dronele devin elementul central al apărării aeriene.

Atacurile masive cu drone Shahed

Primul atac cu drone rusești asupra Kievului, în octombrie 2022, a implicat aproape 30 de drone Shahed, vehicule kamikaze de aproximativ 2,5 metri lungime, proiectate în Iran și devenite coloana vertebrală a campaniei aeriene a Rusiei. De atunci, sunetul motoarelor acestor drone, estimate între 20.000 și 50.000 de dolari fiecare, a devenit un coșmar cotidian pentru militarii și civilii ucraineni.

Energia apasă tot mai greu pe economie. România are cel mai ridicat cost al electricității raportat la puterea de cumpărare

16:45

Miza uriașă din spatele unei decizii puțin observate: finanțarea infrastructurii energetice europene se schimbă

15:05

Numărul atacurilor a crescut exponențial, culminând cu un raid masiv în care Rusia a lansat 539 de drone și 11 rachete într-o singură noapte, aproape toate fiind doborâte sau distruse în zbor, în mare parte datorită contramăsurilor electronice ucrainene.

Costurile disproporționate ale apărării aeriene

Marcel Plichta, fost analist de informații în armata americană și expert în războiul cu drone, explică că aceste atacuri în masă reprezintă o problemă financiară majoră pentru apărarea aeriană a Ucrainei.

„Chiar și rachetele antiaeriene convenționale, mai ieftine decât un Patriot, costă de trei-patru ori mai mult decât o dronă Shahed,” spune el. Această disproporție face ca apărarea să fie o provocare logistică și economică continuă.

În ultimele luni, Rusia a lansat în mod repetat valuri de drone: 183 în noaptea de 14 spre 15 iunie, 440 două nopți mai târziu, 352 pe 22-23 iunie, 363 pe 27 iunie și 477 pe 29 iunie, însoțite de zeci de rachete. Experții ucraineni estimează că numărul dronelor ar putea ajunge la 800 pe zi, iar un oficial de rang înalt vorbește chiar despre 1.000 de drone zilnic.

Limitările sistemelor tradiționale și nevoia de interceptori

Sistemele convenționale de apărare aeriană sunt prea costisitoare pentru a face față pe termen lung acestor atacuri masive, iar contramăsurile electronice nu oferă o protecție completă. Ucraina utilizează și echipe mobile cu mitraliere pentru a doborî dronele care zboară la joasă altitudine, dar Rusia a adaptat tactica, ridicând altitudinea zborului și folosind drone „fantomă” fără încărcătură explozivă pentru a epuiza muniția adversarilor.

Astfel, soluția indicată de oficialii ucraineni este reprezentată de dronele interceptoare – vehicule autonome sau pilotate care pot doborî alte drone. Până acum, armata ucraineană a aprobat cinci modele de astfel de interceptori, printre care un model cu aripă zburătoare, lansat de pe șine, care seamănă cu un bombardier stealth și poate fi transportat cu ușurință de un singur om.

Dezvoltările tehnologice în domeniul dronelor interceptoare

Companii occidentale dezvoltă și ele drone interceptoare. Firma britanică MARSS oferă un model cruciform care poate doborî mai multe drone mici într-o singură misiune. Anduril, companie americană de tehnologie militară, comercializează două modele, Roadrunner și Anvil, care navighează autonom pentru a intercepta amenințările aeriene.

Aceste proiecte sunt conduse în principal de companii de tehnologie inovatoare, nu de giganți tradiționali ai industriei de apărare. Marcel Plichta a declarat pentru The Telegraph că

„partea tehnologică a apărării avansează mai rapid în mâinile acestor companii tech bro, precum Anduril și Palantir, decât în cele ale marilor corporații militare”.

Provocările tehnice ale dronelor interceptoare

Toate dronele interceptoare trebuie să fie mai rapide decât țintele lor, ceea ce le face mai scumpe și mai mici, pentru a maximiza viteza și raza de acțiune. Unele modele folosesc încărcături explozive, altele sunt proiectate să lovească ținta și să o doboare prin impact, ca niște berbece zburătoare. Pentru a crește eficiența, dronele trebuie să reziste la mai multe coliziuni și să continue să zboare, deci trebuie să fie robuste.

Un alt aspect esențial este numărul mare de drone și piloți necesari.

„Pentru fiecare Shahed, ai nevoie de cel puțin o dronă interceptor, iar acestea trebuie distribuite pe traseele de atac, în orașe precum Kiev sau Odesa,” explică Plichta.

Flexibilitatea este vitală, deoarece rușii pot schimba rapid traseele de zbor.

Limitările și nevoile suplimentare ale apărării aeriene

Dronele interceptoare au limitări: raza lor de acțiune este scurtă, de câteva zeci de kilometri, iar acoperirea teritorială trebuie extinsă. De asemenea, condițiile meteorologice nefavorabile pot împiedica zborul. De aceea, avioanele MiG-29 și F-16 rămân cruciale în misiunile de apărare aeriană, alături de sisteme tradiționale precum rachetele Patriot sau tunurile Flakpanzer Gepard.

În plus, echipele cu mitraliere montate pe vehicule continuă să doboare aproape jumătate din dronele inamice. Marea Britanie a trimis Ucrainei 350 de rachete ASRAAM adaptate pentru lansare de pe camioane improvizate.

Cu toate acestea, războiul electronic evoluează rapid. Rușii au învățat să folosească rețeaua mobilă internă a Ucrainei pentru navigarea dronelor, iar ucrainenii lucrează acum la metode de a întrerupe aceste semnale.

Amenințarea aeriană nu este doar o problemă ucraineană

Țările NATO se confruntă cu o amenințare aeriană masivă, fără precedent de la raidurile cu 1.000 de bombardiere din Al Doilea Război Mondial. Unele state au investit deja miliarde în tehnologii noi, cu rezultate mixte.

În Marea Britanie, se dezvoltă tunul laser DragonFire, care poate lovi „orice țintă vizibilă” cu un cost de doar 10 lire pe foc. Marina Regală intenționează să-l instaleze pe cel puțin patru nave până în 2027. În aprilie, Ministerul Apărării a anunțat distrugerea cu succes a unui roi de 100 de drone folosind RapidDestroyer, un dispozitiv cu energie direcționată care distruge electronica UAV-urilor cu unde radio de înaltă frecvență, la un cost de 10 pence pe tragere.

Provocările tehnice ale armelor cu energie direcționată

Deși costurile pe foc sunt mici, investiția inițială este mare, iar dispozitivele devin ținte atractive pentru inamic. Testele din Orientul Mijlociu au arătat dificultăți în menținerea încărcării și în lovirea țintelor în condiții de praf sau interferențe.

Dronele interceptoare – viitorul apărării aeriene

În acest context, dronele interceptoare reprezintă cea mai promițătoare soluție.

„Cea mai bună apărare împotriva unei armate de drone este o altă armată de drone,” afirmă experții.

Într-un fel, situația amintește de Bătălia Angliei și de Blitz-ul din 1940, cu diferența că acum prețul plătit este financiar, nu uman.

Pentru a opri atacurile, este nevoie de un număr suficient de drone interceptoare în locurile potrivite, la momentul potrivit. Până când va apărea o soluție mai bună, se pare că singura apărare eficientă rămâne un roi de drone proprii care să înfrunte roiurile inamice.