Tehnologia care propulsează silențios avionul X-59 dincolo de bariera sonică. NASA și Lockheed Martin redefinesc industria aeronautică

Avionul experimental X-59, supranumit „avionul silenţios”, a reușit la finalul lunii octombrie primul său zbor supersonic silențios – fără zgomotul asurzitor specific undelor de șoc care dus la interzicerea avioanelor rapide timp de peste 50 de ani. Dar cum funcționează tehnologia dezvoltată de NASA, alături de Lockheed Martin, care promite să redea lumii viteza pierdută odată cu retragerea legendarei Concorde?

Designul X-59 este diferit de orice altă aeronavă proiectată anterioară, iar aproape fiecare caracteristică servește unui singur scop: să controleze modul în care undele de șoc se formează și interacționează în jurul avionului.

Pe 28 octombrie, aeronava a efectuat un zbor de test de circa o oră care a decurs perfect conform planului. X-59  a decolat de la centrul Skunk Works al Lockheed Martin din Palmdale (California) și a aterizat la NASA Armstrong Flight Research Center din Edwards, notează livescience.com.

Europa, între două viteze salariale: diferențele uriașe de venit și o putere de cumpărare care schimbă clasamentele

21:09

ANALIZĂ

Pfizer câştigă „războiul kilogramelor” pentru 10 miliarde de dolari după retragerea rivalului danez din cursa pentru achiziția Metsera

20:33

Cum zboară un avion supersonic fără bubuitură sonică

Spre deosebire de avioanele clasice care depășesc bariera sunetului, X-59 a fost proiectat să reducă radical undele de șoc produse în momentul în care aeronava trece de 1.235 km/h (Mach 1).

Potrivit specificațiilor Lockheed Martin, X-59 poate atinge Mach 1,4 (aproximativ 1.489 km/h) și o altitudine de 16.700 de metri. Avionul are 30 de metri lungime, 9 metri anvergură și o formă spectaculoasă, asemănătoare unui pește-spadă, care contribuie la dispersarea undelor sonore și la reducerea drastică a zgomotului.

În locul bubuiturii puternice, locuitorii de la sol ar trebui să audă doar o „bătaie” ușoară, asemănătoare trântirii unei portiere. Botul ascuțit, care se întinde pe aproape o treime din lungimea totală a aeronavei, este un element vizual definitoriu și o caracteristică aerodinamică critică gândită să modeleze fluxul aerului deasupra aeronavei. Motorul este un singur motor General Electric F414, notează simpleflying.com.

„Sistem de viziune externă” de ultimă generație

În interiorul cabinei de pilotaj, pilotul nu privește printr-o fereastră tradițională orientată spre față. În schimb, X-59 dispune de un „sistem de viziune externă” de ultimă generație, care combină camere de înaltă rezoluție și afișaje avansate pentru a oferi piloților o vedere sintetică a ceea ce se află în față. Această inovație elimină necesitatea unei cupole convenționale și menține în același timp integritatea aerodinamică. Aeronava încorporează, de asemenea, componente dovedite din alte programe de aeronave, cum ar fi F-16 și T-38, reducând atât costurile, cât și riscul tehnic.

Designul a fost dezvoltat în celebrul centru Skunk Works al Lockheed Martin din Palmdale – același loc unde au fost concepute avioane legendare precum U-2, SR-71 Blackbird sau F-117 Nighthawk.

O premieră tehnologică în zborul supersonic

Inginerii de la Lockheed Martin au folosit dinamica fluidelor computaționale avansate și finisaje de mare precizie pentru a perfecționa forma fiecărei suprafețe, de la fuselaj la aripi și coadă. Rezultatul este o aeronavă unică, capabilă să producă o amprentă acustică mai silențioasă decât orice avion supersonic construit vreodată. Practic, X-59 este o simfonie de geometrie și precizie inginerească, armonizând structura, aerodinamica și știința acustică într-o singură mașină elegantă.

Implicațiile succesului X-59 se extind mult dincolo de programul de testare în sine. Dacă Lockheed Martin și NASA pot demonstra că zborul supersonic silențios este fezabil, ar putea rescrie efectiv regulile aviației comerciale.

Prototipul unei noi generații de aeronave comerciale

Companiile aeriene ar putea opera rute de mare viteză între orașele mari, reducând timpii de călătorie de la o coastă la alta de la șase ore la puțin peste trei. Zborurile internaționale ar putea deveni dramatic mai rapide, permițând noi conexiuni economice și culturale între regiuni îndepărtate ale lumii.

Producătorii de aeronave urmăresc deja cu atenție proiectul. Mai multe companii private și-au anunțat interesul pentru dezvoltarea de avioane supersonice de generație următoare, iar datele X-59 ar putea deveni cheia pentru deblocarea căilor de certificare care fac aceste ambiții viabile.

Dacă testele din 2026-2027 confirmă reducerea zgomotului sub pragurile acceptate, Administrația Federală a Aviației (FAA) ar putea ridica interdicția privind zborurile supersonice deasupra SUA – o schimbare istorică după mai bine de 50 de ani.