De ce este atât de dificil de reparat scutul de protecție de la Cernobîl, fisurat de o dronă rusească

La doar câțiva kilometri de granița dintre Ucraina și Belarus se află centrala nucleară de la Cernobîl, locul celei mai grave catastrofe nucleare din istorie. În primele zile ale invaziei rusești din februarie 2022, trupele Moscovei au ocupat zona din jurul reactorului avariat. După cinci săptămâni, rușii s-au retras, iar ucrainenii și-au recâștigat controlul. Însă, pe 14 februarie 2025, războiul a revenit în această regiune simbolică iar o dronă rusească a reușit să provoace avarii considerabile la scutul de protecție.

Noaptea atacului: drona kamikaze lovește Cernobîlul cu o zi înainte de conferința de pace

În noaptea premergătoare conferinței de securitate de la München, unde urma să se discute despre pacea în Ucraina, Rusia a lansat un atac cu drone kamikaze de tip Shahed-136, fabricate în Iran. Cel puțin una dintre cele 133 de drone a zburat la joasă altitudine spre centrala de la Cernobîl. Autoritățile ucrainene susțin că și această dronă a fost lansată din Rusia.

În jurul orei două dimineața, aparatul a străpuns scutul de protecție al reactorului 4, avariat în 1986, la o înălțime de aproximativ 90 de metri. Această structură gigantică, numită New Safe Confinement (NSC), a fost finalizată în 2019, a costat peste două miliarde de euro și are rolul de a permite dezafectarea în siguranță a reactorului distrus. Imaginile surprinse de camerele de supraveghere au surprins explozia pe partea de nord a clădirii.

Jocurile Olimpice de iarnă 2026. Cine sunt sportivii plătiți cu milioane care concurează la Milano

21:46

Ce înseamnă acordul istoric Meta, TerraPower și Oklo pentru industria energiei nucleare

20:39

Structura NSC: un„garaj” uriaș pentru cel mai periculos reactor

Scutul este susținut de 16 arce masive de oțel, cântărind 36.000 de tone, și funcționează ca un garaj mobil imens. Construcția a început în 2010 cu finanțare occidentală și a fost montată peste vechiul sarcofag în toamna lui 2016. Acesta din urmă, construit în grabă după dezastru, conține aproximativ 200 de tone de material radioactiv și este parțial periculos din cauza riscului de prăbușire.

NSC are o durată de viață estimată la 100 de ani și este proiectat să reziste unor condiții extreme: temperaturi între -43 și +45 grade Celsius, uragane de categoria 3 și cutremure de magnitudine 6. Totuși, nu a fost conceput pentru a face față unui conflict armat, scrie Der Spiegel.

Daunele provocate de dronă și incendiul ascuns care amenință siguranța

Atacul de pe 14 februarie a provocat o gaură de 15 metri pătrați în partea de nord a învelișului exterior de oțel și a aprins un incendiu pe o suprafață de 40 de metri pătrați a acoperișului, probabil din cauza combustibilului dronei. Echipele de intervenție au stins rapid flăcările, însă la ora 8:40 dimineața a fost observat din nou fum deasupra NSC, semnalând o problemă mult mai gravă și mai puțin vizibilă.

Materialul acoperișului, deși certificat ca fiind ignifug, conține o membrană de plastic între straturi de oțel și vată minerală. Această membrană a fost afectată de incendiu, care a evoluat într-un foc mocnit ce s-a întins pe o distanță de peste 300 de metri, afectând grav „membrana de siguranță” ce sigilează spațiile dintre NSC și structura clădirii.

Pentru a controla acest incendiu mocnit, pompierii au fost nevoiți să taie aproximativ 330 de găuri în învelișul deja avariat, însumând 50 de metri pătrați, pentru a putea ajunge cu apă la focarele ascunse.

Daune suplimentare și riscuri pentru dezafectarea reactorului

Atacul a afectat și macaraua NSC, un instrument esențial pentru demontarea vechiului sarcofag. De asemenea, structura de susținere a arcelor și învelișul de dedesubt au fost deteriorate. Din fericire, nu a fost detectată o creștere a radioactivității după incident.

Totuși, combinația acestor daune compromite funcția principală a NSC: să izoleze materialul radioactiv din reactorul avariat. Structura nu mai este etanșă, iar particulele radioactive ar putea scăpa în mediu, mai ales dacă sarcofagul vechi se prăbușește în timpul dezafectării sau din cauza degradării.

Umiditatea crescută din interior accelerează coroziunea atât a sarcofagului vechi, cât și a noii învelișuri, punând în pericol durata de viață estimată la 100 de ani a NSC. Întrebările privind posibilitatea și modul de reparare, costurile implicate și sursele de finanțare rămân încă fără răspuns.

Reacția autorităților ucrainene și acuzațiile reciproce

După atac, autoritățile ucrainene au invitat o echipă internațională de jurnaliști la centrala închisă pentru a arăta daunele. Jurnaliștii au văzut atât găurile din acoperiș, cât și resturile dronei, care purtau inscripții rusești, sugerând responsabilitatea Moscovei. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a catalogat atacul drept o „amenințare teroristă la adresa întregii lumi”, în timp ce Rusia a negat orice implicare.

Un pericol latent și provocările tehnice ale reparațiilor

Deși nu s-au înregistrat scurgeri radioactice majore, incendiul mocnit continua să se extindă, iar pompierii au întâmpinat dificultăți majore în stingerea lui. Rafael Mariano Grossi, directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), a calificat la sfârșitul lunii aprilie daunele drept „semnificative”.

În domeniul nuclear, există conceptul de „cel mai grav accident posibil” – o situație critică, dar încă controlabilă. Aceasta este situația NSC, care se află la limita capacității sale de a face față daunelor. Repararea va necesita eforturi enorme și este încă incert dacă va fi posibilă.

Complexitatea tehnică a NSC și riscurile de mediu

NSC nu este complet etanșă la radiații; pentru asta ar fi fost nevoie de o înveliș de plumb, dar greutatea excesivă a acestuia a făcut imposibilă această soluție. Scopul principal al NSC este să rețină praful radioactiv, prevenind eliberarea plutoniului periculos în timpul lucrărilor de dezafectare.

Lutz Küchler, expert în tehnologia centralelor nucleare, explică că NSC funcționează cu un sistem complex de presiuni diferențiale: o subpresiune permanentă în interior, care împiedică scăparea particulelor, și o suprapresiune între straturile acoperișului, care oprește pătrunderea aerului din exterior. Din cauza daunelor, acest echilibru este perturbat, iar refacerea lui este o provocare tehnică majoră.

Provocările reparațiilor și costurile uriașe

Nu este clar dacă reparațiile pot fi făcute direct la fața locului, având în vedere expunerea lucrătorilor la radiații. O alternativă ar fi mutarea întregii structuri NSC pe șine pentru a o repara în siguranță, dar acest proces ar fi extrem de costisitor și riscant, deoarece ar putea afecta sarcofagul vechi, deja fragil.

Sprijin internațional și perspective financiare

Peste 45 de țări occidentale, inclusiv Germania, au contribuit la finanțarea NSC, iar un fond special, International Chernobyl Cooperation Account (ICCA), este destinat acoperirii costurilor ulterioare construcției. Acesta are în prezent aproximativ 25 de milioane de euro, însă ministrul ucrainean al mediului, Svitlana Hrynchuk, a avertizat că reparațiile vor depăși probabil această sumă.

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a alocat în martie 400.000 de euro pentru evaluarea daunelor, iar un nou summit al donatorilor este programat pentru iunie. Franța a contribuit deja cu 10 milioane de euro.

Un expert internațional estimează că reparațiile NSC vor dura ani și vor costa sute de milioane de euro – o sumă uriașă comparativ cu costul dronei, care a fost de sub 200.000 de dolari.

Pe lângă reparații, va trebui abordată și dezafectarea sarcofagului sovietic și a reactorului avariat, o sarcină care până acum a fost considerată responsabilitatea exclusivă a Ucrainei. În contextul războiului, experții estimează că va fi nevoie de sprijin financiar internațional pentru aceste operațiuni critice.