Misterul golurilor cosmice: ce se ascunde în cele mai pustii locuri din Univers

Astronomii au descoperit că Universul nu este un spațiu uniform. El este alcătuit dintr-o rețea de galaxii, materie și energie, presărată cu „goluri cosmice” uriașe – regiuni aproape complet lipsite de materie. Noile observații cosmologice arată însă că, oricât de goale ar părea aceste abisuri, ele nu sunt complet lipsite de conținut. În mijlocul vidului, se ascund urme subtile de materie, galaxii pitice și filamente invizibile de gaz.

Golurile cosmice – deșerturile uriașe ale Universului

De mai multe decenii, astronomii știu că Universul seamănă cu o pânză cosmică. Acest termen se poate explica printr-o rețea tridimensională de filamente formate din galaxii și materie întunecată. Între aceste filamente se află spații imense, aparent goale, cunoscute sub numele de goluri cosmice.

Aceste regiuni pot atinge dimensiuni colosale, uneori de sute de milioane de ani-lumină. Privite prin telescoape, par complet lipsite de materie. Dar cercetările recente arată că această aparență este înșelătoare.

Rusia intenționează să construiască o centrală nucleară pe Lună: s-au aflat detalii

19:24

La ce să ne așteptăm în 2026: Pariurile marilor brokeri pe S&P 500 și economia globală

18:34

„Golurile cosmice sunt precum deșerturile Pământului. Par lipsite de viață, dar dacă le analizezi atent, descoperi activitate ascunsă”, explică astrofizicianul Paul Sutter, într-o analiză pentru Universe Today.

Cartografierea tridimensională a Universului arată că, în interiorul acestor spații aparent goale, există totuși câteva galaxii pitice, izolate, conectate prin filamente subțiri de gaz.

Simulările computerizate ale materiei întunecate arată că deseori, chiar și în interiorul golurilor mari, apar structuri mai mici, ca niște versiuni în miniatură ale rețelei cosmice.

Locuri unde există doar un atom la cinci metri cubi

Chiar și cu aceste rămășițe de materie, densitatea dintr-un gol cosmic rămâne extrem de scăzută. În medie, aceste regiuni conțin doar o cincime din densitatea medie a Universului. Iar dacă luăm în considerare că densitatea cosmică obișnuită este de un atom de hidrogen pe metru cub, rezultă că, în interiorul unui gol, există un atom la fiecare cinci metri cubi.

Prin comparație, aerul pe care îl respirăm conține trilioane de atomi într-un singur metru cub. Într-un gol cosmic, un atom de hidrogen izolat ar putea rătăci milioane de ani-lumină fără să se ciocnească de altul.

„Este aproape nimic, la propriu. Chiar și pentru standardele cosmice, aceste regiuni sunt aproape complet lipsite de materie. Poate, ocazional, o particulă de materie întunecată trece prin ele, dar astfel de evenimente sunt excepționale”, explică Sutter.

Marginile golurilor – locul unde începe viața galactică

Deși centrul acestor regiuni este un vid aproape absolut, marginile golurilor cosmice sunt mult mai interesante. Acolo, materia se adună în structuri dense, formând pereți galactici. Acestea sunt de fapt regiuni populate de stele, praf, gaze și materie întunecată.

Aceste pereți delimitează granițele rețelei cosmice. Sunt locurile unde gravitația trage materia laolaltă, dând naștere galaxiilor și roiurilor stelare. În contrast, interiorul golurilor este dominat de liniște și absență. Acolo, nimic nu se mișcă, nimic nu strălucește.

„În adâncul acestor goluri, timpul pare să curgă altfel. Sunt regiuni în care, timp de milioane de ani, nu se întâmplă nimic măsurabil”, afirmă Sutter.

Aceste spații complet sterile sunt adevăratele zone moarte ale cosmosului, locuri în care nici radiația, nici gravitația nu mai au un rol activ.

Ce s-ar întâmpla dacă am trăi într-un astfel de gol cosmic?

Pentru a înțelege cât de ciudate sunt aceste regiuni, astronomii au propus un exercițiu de imaginație: cum ar fi dacă Sistemul Solar s-ar afla într-un gol cosmic?

Într-un asemenea scenariu, cerul nopții ar arăta complet diferit.

„Ar fi negru total. În afară de Soare, Lună și planete, nu s-ar vedea nimic. Nicio stea, nicio Cale Lactee”, spune Paul Sutter.

Chiar și cele mai apropiate galaxii ar fi invizibile fără telescoape uriașe, iar cele mai luminoase ar apărea doar ca pete palide, abia perceptibile.

Această perspectivă a ridicat mai multe întrebări filozofice.

„Dacă viața ar fi apărut pe o planetă dintr-un astfel de loc, ar fi descoperit vreodată astronomia?. Fără stele pe cer, fără galaxii vizibile, ar fi avut vreun motiv să creadă că există un Univers vast în jurul lor?”, se întreabă Sutter.

Este posibil ca o civilizație născută într-un gol cosmic să trăiască fără să știe că mai există și altceva. Pentru ei, cosmosul ar fi limitat la propria stea și la întunericul etern.