Dezastrul Evergrande, într-o nouă etapă: De ce ar trebui să-mi pese de un gigant imobiliar chinez aflat în criză?

Înainte de criza datoriilor, colosul imobiliar chinez Evergrande tocmai începuse construcția un nou stadion pentru echipa de fotbal din Guangzhou, la care, de altfel, deținea participația majoritară. Fondatorul companiei, Hui Ka Yan, era cel mai bogat om din Asia, cu o avere estimată de Forbes la 42,5 miliarde de dolari (31,6 miliarde lire sterline). Compania, care a avut o ascensiune uluitoare – deși meteorică -, a fost construită, însă, pe baza unor datorii de 300 de miliarde de dolari (222 miliarde lire sterline) – sumă cu care și-a câștigat, de altfel, titlul nedorit de cel mai îndatorat dezvoltator imobiliar din lume. Miracolul din China nu a durat prea mult. Declinul a venit la fel de abrupt ca și ascensiunea: de la începutul crizei, acțiunile Evergrande și-au pierdut peste 99% din valoare. Averea lui Hui s-a prăbușit, pe măsură ce problemele Evergrande s-au adâncit. Într-un nou episod al acestei drame întinse pe mai mulți ani, acțiunile gigantului imobiliar chinez Evergrande au fost retrase, luni, de pe bursa din Hong Kong, după mai bine de un deceniu și jumătate de tranzacționare. Deși simbolic și anticipat, este, totuși, un moment sumbru pentru ceea ce a fost cândva cea mai mare companie imobiliară a Chinei, dezvoltator cu o capitalizare bursieră de peste 50 de miliarde de dolari (37,1 miliarde lire sterline), scrie presa internațională. 

Experții spun că delistarea era atât inevitabilă, cât și definitivă.

„Odată delistată, nu mai există cale de întoarcere”, spune Dan Wang, director pentru China al companiei de consultanță în risc politic Eurasia Group, citat de BBC.

O nouă etapă înspre dezastru

Cu doar câțiva ani în urmă, Evergrande Group era un exemplu strălucitor al „miracolului economic” chinez și puțini anticipau că ar putea urma o perioadă abruptă de declin. Compania a fost declarată în incapacitate de plată în 2021, după ce a ratat un termen esențial pentru rambursarea datoriei. Acțiunile Evergrande erau amenințate de delistare încă din 2024, fiind suspendate de la tranzacționare după un ordin al instanței. În acel moment, criza prin care trecea compania îi ștersese oricum peste 99% din valoarea de piață. Înalta Curte din Hong Kong a ordonat și lichidarea companiei, deoarece reprezentanții săi nu au putut prezenta un plan viabil de reducere a zecilor de miliarde de dolari datorii externe.

În luna martie a aceluiași an, fondatorul Evergrande, Hui Ka Yan, a fost amendat cu 6,5 milioane de dolari (4,8 milioane lire sterline) și i s-a interzis pe viață să mai intre pe piața de capital din China, având în vedere că a supraestimat veniturile companiei cu 78 de miliarde de dolari.

La începutul acestei luni, lichidatorii au dezvăluit că datoriile Evergrande se ridică la 45 de miliarde de dolari și că firma reușise până atunci să vândă active de doar 255 de milioane. Ei au adăugat că o restructurare completă a companiei „se va dovedi un obiectiv imposibil de atins”. Criza dezvoltatorului imobiliar a luat o nouă turnură acum, când acțiunile sale au fost retrase de pe piața bursieră din Hong Kong.

„Delistarea este, desigur, simbolică, dar reprezintă un moment de cotitură”, spune dna Wang.

Tot ce mai rămâne este să se stabilească ce creditori vor fi plătiți și cât, în cadrul procesului de faliment, adaugă profesorul Shitong Qiao de la Universitatea Duke. Următoarea audiere privind lichidarea este programată pentru luna septembrie.

Ce face Evergrande?

Evergrande, cunoscută anterior sub numele de Hengda Group, a fost fondată de Hui Ka Yan în 1996, în Guangzhou, sudul Chinei. Grupul Evergrande, în ansamblu, cuprindea mult mai mult decât dezvoltare imobiliară. Afacerea avea mutiple divizii, inclusiv un producător de mașini electrice sau cea mai de succes echipă de fotbal din China, Guangzhou FC. În momentul colapsului, dezvoltatorul părea înfloritor, cu aproximativ 1.300 de proiecte în derulare, în 280 de orașe din China. Ascensiunea lui Hui este ea însăși pilduitoare: un om provenit dintr-un sat modest din China reușește să ajungă în vârful topurilor miliardarilor lumii. Din vârf, a căzut într-un abis: averea lui de aproximativ 45 de miliarde de dolari în 2017, a scăzut la mai puțin de un miliard – un parcurs la fel de spectaculos ca și cel a companiei sale. Ca un nou ecou al problemelor, și echipa de fotbal a fost exclusă din ligă la începutul acestui an, pentru că nu și-a plătit cota obligatorie din datorii.

De ce are Evergrande probleme?

Evergrande s-a extins agresiv, pentru a deveni una dintre cele mai mari companii din China, extindere pentru care a împrumutat peste 300 de miliarde de dolari. În 2020, guvernul chinez a introdus noi reguli pentru a controla datoriile marilor dezvoltatori imobiliari. Noile măsuri au obligat Evergrande să facă reduceri masive la vânzări, pentru a se asigura că mai intră bani în companie și că aceasta poate supraviețui schimbărilor de mediu. Ieftinirea apartamentelor a antrenat dificultăți în alte domenii, cum ar fi plățile de dobândă pentru datorii.

De la începutul crizei, acțiunile Evergrande și-au pierdut peste 99% din valoare. În august 2023, compania a depus cerere de faliment în New York, într-o încercare de a-și proteja activele din SUA, în timp ce lucra la un acord de miliarde de dolari cu creditorii.

De ce contează problemele Evergrande?

Problemele Evergrande și criza imobiliară în ansamblu au lovit din plin economia chineză, o țară în care sectorul imobiliar reprezintă aproximativ o treime din produsul intern brut (PIB). Sectorul nu este doar un motor important al creșterii economice, ci și o sursă majoră de venituri pentru guvernele locale. O scădere accentuată a investițiilor și a activităților de finanțare în imobiliare nu avea cum să nu afecteze sectorul financiar și industriile conexe, cum ar fi, de pildă, piața muncii. Construcțiile reprezintă o uriașă sursă de locuri de muncă în China.

Totodată, criza i-a lovit puternic și pe oamenii obișnuiți din China, deoarece multe familii își investesc economiile în proprietăți. Toate acestea au pus presiune asupra consumului, pe care Beijingul îl consideră crucial pentru stimularea creșterii economice.

De ce nu a primit Evergrande un ajutor de stat?

Pe parcursul crizei imobiliare, guvernul chinez a luat o serie de măsuri pentru a sprijini industria și economia. Beijingul a pompat sute de miliarde de dolari în măsuri care includ acordarea de împrumuturi cu dobânzi reduse, prin banca centrală sau prin băncile de stat, pentru a susține proiectele imobiliare aflate în dificultate.

A existat, de asemenea, sprijin pentru cumpărătorii de locuințe și stimulente pentru achiziția de noi electrocasnice. Însă nu s-au acordat pachete de salvare directe pentru dezvoltatorii imobiliari aflați în dificultate, parțial pentru a evita încurajarea unor comportamente riscante, cum ar fi îndatorarea excesivă, scrie BBC.

Pe de altă parte, si prioritățile Chinei s-au schimbat destul de mult în contextul noilor dinamici economice globale. Dacă piața imobiliară a fost odinioară crucială pentru creșterea economică a Chinei, președintele Xi Jinping și-a mutat atenția, între timp, către competiția cu SUA, pompând sume majore pentru a câștiga supremația în producția high-tech și în inteligența artificială. Astfel, prioritățile economice ale Partidului Comunist s-au schimbat către domenii precum energia regenerabilă, vehiculele electrice, automatizare și robotică.

Cum a fost afectată economia Chinei?

China se confruntă recent cu mai multe probleme majore, inclusiv tarifele impuse de președintele american Donald Trump, datoriile mari ale guvernelor locale, consumul scăzut, șomajul și îmbătrânirea populației. Experții spun că, dintre toate aceste provocări, prăbușirea Evergrande – și a sectorului imobiliar în ansamblu – a avut cea mai puternică undă de șoc.

„Declinul sectorului imobiliar a fost cea mai mare povară asupra economiei și motivul principal pentru care consumul este suprimat”, afirmă Wang.

Situația este deosebit de problematică, deoarece industria imobiliară era o sursă majoră de venit pentru guvernele locale.

„Nu cred că în China a fost găsită o alternativă viabilă pentru a susține economia la o scară similară celei anterioare”, spune profesorul Qiao.

Criza imobiliară a dus la „concedieri masive” în companiile dezvoltatorilor puternic îndatorați, spune Jackson Chan, expert pentru platforma de cercetare a piețelor financiare Bondsupermart. Mulți alți angajați ai industriei imobiliare chineze, cei care și-au păstrat locurile de muncă, au fost obligați să accepte reduceri salariale considerabile, adaugă el. Criza are, de asemenea, un impact major asupra multor gospodării, întrucât familiile chineze obișnuiesc să-și investească economiile în proprietăți.

Odată cu scăderea prețurilor locuințelor cu cel puțin 30%, multe familii chineze au văzut cum valoarea economiilor lor s-a redus, spune Alicia Garcia-Herrero, economist-șef pentru Asia Pacific la banca franceză Natixis. Asta înseamnă că sunt mai puțin dispuse să cheltuiască și să investească, adaugă ea.

O încetinire pentru economia Chinei

Ca răspuns la această criză complexă, Beijingul a anunțat o serie de inițiative pentru a revigora piața imobiliară, pentru a stimula consumul și pentru a sprijini economia în ansamblu. Acestea variază pe diverse direcții, de la măsuri pentru a ajuta noii proprietari de locuințe și pentru a sprijini piața bursieră, până la stimulente pentru achizițiile de mașini electrice și bunuri de consum.

În ciuda sutelor de miliarde de dolari pompate în economie, creșterea Chinei – odinioară explozivă – a încetinit la „aproximativ 5%”. Deși majoritatea țărilor occidentale ar fi mai mult decât mulțumite cu această rată, ea este totuși lentă pentru China, o țară care, în 2010, înregistra creșteri de peste 10% pe an.

S-a încheiat criza imobiliară?

Pe scurt, probabil că această criză este departe de a fi încheiată, comentează BBC. Chiar dacă situația Evergrande este spectaculoasă și monopolizează timpii de emisie ai televiziunilor din toată lumea, multe alte firme imobiliare chineze se confruntă cu provocări similare. La începutul acestei luni, China South City Holdings a primit un ordin de lichidare din partea Înaltei Curți din Hong Kong, devenind cel mai mare dezvoltator forțat să intre în faliment de la Evergrande încoace.

Între timp, rivalul Country Garden încearcă încă să ajungă la un acord cu creditorii pentru a șterge peste 14 miliarde de dolari din datoriile externe restante. După o serie de amânări, următoarea sa audiere de lichidare la Înalta Curte din Hong Kong este programată pentru ianuarie 2026.

„Întregul sector imobiliar este în dificultate. Mai multe firme imobiliare chineze se vor prăbuși”, spune profesorul Qiao.

Va fi și mai rău peste doi ani?

Deși guvernul chinez a luat o serie de măsuri pentru a sprijini piața imobiliară și economia în ansamblu, nu a intervenit direct pentru a salva dezvoltatorii. Chan spune că aceste inițiative par să aibă un impact pozitiv asupra pieței imobiliare: „Credem că s-a atins cea mai joasă situație posibilă și că urmează o redresare lentă. Totuși, nu ne așteptăm la o redresare spectaculoasă”.

Gigantul de pe Wall Street Goldman Sachs a avertizat, în iunie, că prețurile locuințelor din China vor continua să scadă până în 2027. Wang este de acord cu această predicție și estimează că piața imobiliară afectată a Chinei nu a ajuns, încă, în abis, ci va „atinge fundul” cu adevărat abia în aproximativ doi ani, când cererea va ajunge în sfârșit din urmă oferta.

Garcia-Herrero formulează mai direct: „nu există cu adevărat o lumină la capătul tunelului”. Beijingul a transmis „un mesaj clar cu privire la intenția sa de a nu salva sectorul imobiliar”, adaugă Wang. Guvernul chinez a fost atent să evite măsuri care ar putea încuraja comportamente riscante într-o industrie deja puternic îndatorată.

Nu în ultimul rând, amite și el că asistăm, de fapt, la o transformare. Dacă în vremurile de boom piața imobiliară era un motor esențial al creșterii economice a Chinei, prioritățile Partidului Comunist s-au schimbat. Președintele Xi Jinping este mai concentrat pe industrii high-tech, precum energia regenerabilă, mașinile electrice și robotica. După cum spune Wang, „China se află, de fapt, într-o tranziție profundă către o nouă eră de dezvoltare”.