Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, susține că măsurile anunțate de Guvern în contextul stării de alertă energetică sunt insuficiente pentru a gestiona deficitul de energie din perioadele de consum maxim. Într-o analiză publicată luni, expertul afirmă că simplul apel adresat populației și companiilor pentru reducerea voluntară a consumului nu poate înlocui un mecanism funcțional de flexibilitate și nu rezolvă problemele structurale ale sistemului energetic.
Potrivit acestuia, într-un context în care România se confruntă cu temperaturi extreme, producție redusă și un risc ridicat de importuri insuficiente în orele de vârf, autoritățile ar fi trebuit să pregătească din timp măsuri contractuale prin care marii consumatori să fie remunerați pentru reducerea temporară a consumului.
Dumitru Chisăliță atrage atenția că România importă deja aproximativ 1.700 MW în orele de seară. În cazul în care unul dintre reactoarele centralei nucleare de la Cernavodă nu ar mai produce energie, necesarul de import ar putea depăși 2.500 MW. Dacă temperaturile ridicate determină o creștere suplimentară a consumului de energie electrică pentru climatizare, deficitul ar putea deveni și mai mare.
Expertul subliniază că această situație apare într-un moment în care și statele vecine sunt afectate de secetă și de valurile de căldură, ceea ce înseamnă că disponibilitatea energiei pe piețele regionale nu poate fi garantată în intervalele critice.
În aceste condiții, spune Chisăliță, simpla speranță că energia necesară va putea fi importată reprezintă o strategie riscantă.
Analiza critică faptul că autoritățile solicită industriei să reducă voluntar consumul de energie fără a oferi compensații financiare.
Potrivit expertului, oprirea unei fabrici înseamnă mult mai mult decât întreruperea alimentării cu energie electrică. Numeroase procese industriale sunt continue și nu pot fi suspendate instantaneu fără pierderi importante. În multe cazuri există materii prime aflate în proces de prelucrare, instalații care necesită proceduri complexe de oprire și repornire și contracte comerciale care trebuie respectate.
În lipsa unui mecanism de compensare, companiile sunt cele care suportă costurile generate de reducerea producției, inclusiv plata salariilor, eventualele rebuturi tehnologice, cheltuielile de repornire și penalitățile pentru livrările întârziate.
Chisăliță consideră că responsabilitatea menținerii echilibrului sistemului energetic nu poate fi transferată exclusiv asupra mediului privat.
În opinia președintelui AEI, măsurile bazate exclusiv pe voluntariat pot genera economii de aproximativ 100–200 MW, cu o valoare probabilă de aproximativ 150 MW. Acest volum reprezintă însă doar o fracțiune din deficitul estimat pentru orele de seară, care ar putea ajunge la 1.500–2.500 MW.
Expertul apreciază că primele economii pot fi obținute prin limitarea iluminatului ornamental, reducerea utilizării instalațiilor de climatizare, amânarea încărcării vehiculelor electrice și diminuarea unor consumuri comerciale. Pentru reduceri mai consistente ar trebui însă implicată industria, iar aici costurile economice cresc rapid.
Potrivit estimărilor prezentate în analiză, reducerea consumului industrial poate genera pierderi care depășesc un milion de euro pentru fiecare oră în care instalațiile sunt oprite, fără a lua în calcul efectele asupra lanțurilor de aprovizionare și asupra contractelor comerciale.
Chisăliță afirmă că într-un sistem energetic bine organizat ordinea în care sunt reduse consumurile trebuie stabilită înainte de apariția unei situații de urgență. Acesta amintește că legislația și Codul tehnic al rețelei prevăd existența unui plan de apărare a Sistemului Energetic Național, care ar trebui să stabilească modul în care sunt reduse consumurile în cazul unor perturbări majore.
Potrivit expertului, întreruperile ar trebui realizate etapizat, începând cu activitățile care pot fi amânate fără efecte economice importante, continuând cu procesele industriale discontinue și ajungând, doar în ultimă instanță, la consumatorii casnici.
În același timp, serviciile esențiale, precum spitalele, alimentarea cu apă, telecomunicațiile, aeroporturile, metroul, structurile de ordine publică și infrastructura energetică critică ar trebui protejate aproape integral.
Analiza subliniază că, în alte sisteme energetice, reducerea consumului este organizată prin contracte de flexibilitate. Companiile primesc o remunerație pentru disponibilitatea de a reduce consumul atunci când operatorul de sistem solicită acest lucru și sunt compensate separat pentru energia pe care nu o consumă efectiv în perioada respectivă.
În schimb, penalitățile sunt aplicate doar dacă operatorul economic și-a asumat contractual obligația de reducere și nu o respectă.
În cazul unei întreruperi impuse fără existența unui contract, spune Chisăliță, problema principală nu ar trebui să fie sancționarea companiei, ci despăgubirea acesteia pentru prejudiciile produse.
Expertul amintește că Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei pregătea încă din 2025 un mecanism de servicii de flexibilitate destinat consumatorilor și agregatorilor, însă acesta nu este încă utilizat la scară largă.
În concluzia analizei, Dumitru Chisăliță afirmă că actuala situație este rezultatul unor decizii acumulate în ultimele decenii.
Acesta susține că România a renunțat la unele capacități de producție considerate sigure înainte ca noile investiții să poată asigura aceeași stabilitate, că dezvoltarea surselor regenerabile nu a fost însoțită de suficiente capacități de stocare și că flexibilitatea consumului nu a fost dezvoltată prin mecanisme funcționale.
În opinia sa, autoritățile au mizat prea mult pe posibilitatea importurilor de energie, fără să ia în calcul scenariul în care întreaga regiune este afectată simultan de temperaturi extreme și de secetă.
Pentru ca starea de alertă energetică să producă efecte reale, Dumitru Chisăliță consideră că Guvernul ar trebui să adopte rapid un pachet de măsuri care să includă contractarea urgentă a serviciilor de flexibilitate, plata disponibilității de reducere a consumului, acordarea de compensații pentru energia neconsumată, notificarea etapizată a marilor consumatori și publicarea clară a capacităților care pot fi reduse în fiecare etapă.
Totodată, expertul solicită stabilirea unor criterii transparente privind trecerea de la măsurile voluntare la cele obligatorii și protejarea companiilor împotriva penalităților comerciale atunci când reducerea consumului este cerută în interesul sistemului energetic.
În lipsa acestor instrumente, concluzionează președintele Asociației Energia Inteligentă, apelurile la solidaritate adresate exclusiv companiilor riscă să transfere întreaga povară economică asupra mediului privat, fără a rezolva problemele de fond ale sistemului energetic național.