EU: „Consolidarea apărării europene nu este un afront adus alianței transatlantice, ci o condiție a supraviețuirii NATO”

Într-un moment în care G7, NATO și UE se reunesc pentru a reconfigura arhitectura strategică globală, președintele Consiliului European, António Costa, transmite un mesaj clar: consolidarea apărării europene nu este un afront adus alianței transatlantice, ci o condiție necesară a supraviețuirii NATO. În spatele acestui mesaj se află o repoziționare pragmatică a Europei în fața unei realități geopolitice în schimbare, după conflictul din Ucraina și în contextul în care America se află într-un proces de recalibrare strategică, transmite Financial Times.Pentru ca Europa să devină un partener cu greutate în NATO, e nevoie nu doar de mai multe cheltuieli, ci și de cheltuieli mai inteligente, adaugă sursa citată. Apărarea comună nu este o competiție, ci o coproducție, spune el. 

Europa, odinioară un pilon pasiv, devine actor strategic

Mesajul-cheie al lui Costa este că ideea de „autonomie strategică” a Europei nu mai este o formulă ideologică, ci un imperativ operațional. De la invazia Rusiei, Uniunea Europeană a decis să nu mai depindă exclusiv de umbrela americană. Iar tranziția  de la aspirație la capacitate este deja măsurabilă: între 2021 și 2024, cheltuielile europene de apărare au crescut cu 30%. În paralel, prin aderarea Suediei și a Finlandei la NATO a fost întărit flancul nordic și a fost închis cercul unei Europe conștiente că pacea fără apărare este iluzorie, arată sursa citată.

Dincolo de apărare: investiții, industrie și interoperabilitate

Pentru ca Europa să devină un partener cu greutate în NATO, e nevoie nu doar de mai multe cheltuieli, ci și de cheltuieli mai inteligente. Costa insistă pe nevoia de achiziții comune, standardizare și interoperabilitate — aspecte care până acum au fost frânate de fragmentarea politică și industrială a UE. Astfel, strategia europeană de apărare devine și o strategie industrială, cu efecte în lanț asupra lanțurilor de aprovizionare, ocupării forței de muncă și tehnologiilor duale (civile și militare).

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Această dinamică capătă o nouă miză în contextul eforturilor de „re-shoring” și de decuplare strategică de China: o Europă mai autonomă în apărare înseamnă și o Europă mai rezilientă economic. Totodată, o astfel de strategie poate revitaliza și piața internă europeană, prin stimularea cererii comune și a capacităților industriale în domenii de vârf precum drone, apărare cibernetică, sateliți sau muniție de precizie.

Foto: Shutterstock

Parteneriatul transatlantic: complementaritate, nu substituție

Costul lipsei de acțiune este deja vizibil: retorica republicană din SUA – și posibilitatea unui al doilea mandat pentru Trump – subliniază faptul că angajamentul american ar putea deveni incert – scrie sursa citată. În acest context, o Europă care își asumă mai mult, nu slăbește NATO, ci îi asigură sustenabilitatea. Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, fundamental pentru ideea efortulu colectiv de a descuraja o conflagrație, rămâne intact. Ceea ce se schimbă este doar distribuția sarcinilor.

În plus, Costa avertizează asupra unui pericol mai subtil: tensiunile comerciale transatlantice, precum cele generate de Inflation Reduction Act în SUA sau prin tentativele europene de politici industriale protecționiste, pot eroda baza economică necesară pentru această tranziție. În esență, economia este combustibilul apărării, iar conflictele comerciale ar putea seca rezervorul exact când este nevoie de accelerare.

Ucraina, testul de stres al unității occidentale

Sprijinul pentru Ucraina rămâne elementul-cheie al solidarității euro-atlantice, comentează sursa citată. Un eșec în acest dosar ar încuraja revizionismul geopolitic global și ar pune la îndoială angajamentele occidentale în fața altor regimuri autoritare. Iar pentru Europa, acest sprijin nu mai e doar un act de solidaritate: e o investiție în propria securitate.

António Costa propune o viziune lucidă și funcțională: apărarea comună nu este o competiție, ci o co-producție. Revitalizarea NATO presupune o Europă mai implicată, mai pregătită și mai unită. În acest sens, summitul NATO devine nu doar o întâlnire diplomatică, ci un test de maturitate strategică pentru o Europă care trebuie să decidă dacă vrea să fie protejat sau protector.