Finalul deceniului ar putea aduce o reașezare semnificativă a ierarhiei prosperității. Potrivit datelor publicate de Fondul Monetar Internațional și analizate la nivel european, modelul clasic al economiilor dominante începe să fie completat de noi centre de creștere, în special în Europa Centrală și de Est.
Schimbările nu sunt întâmplătoare. Ele sunt alimentate de digitalizare accelerată, tranziția către energie verde și presiuni demografice care obligă statele să-și regândească strategiile economice. În acest context, „bogăția” nu mai este definită exclusiv de produsul intern brut, ci de capacitatea unei economii de a se adapta rapid la noile realități globale, scrie Euronews.
Una dintre cele mai importante schimbări prognozate este ascensiunea Irlandei pe primul loc în Europa în funcție de PIB pe cap de locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare (PPP). Astfel, Irlanda ar urma să depășească Luxemburgul, liderul tradițional al acestui clasament. Această evoluție vine însă cu o nuanță importantă. Economia Irlandei este puternic influențată de prezența corporațiilor multinaționale, ceea ce poate distorsiona indicatorii macroeconomici. Din acest motiv, unii economiști consideră că venitul național brut oferă o imagine mai fidelă a realității economice.
Chiar și în acest context, Irlanda rămâne un exemplu de creștere accelerată, alimentată de investiții externe și de un ecosistem favorabil companiilor globale.
În ciuda schimbării din frunte, structura generală a clasamentului rămâne relativ stabilă. Norvegia, Elveția și Danemarca sunt așteptate să completeze topul celor mai bogate cinci țări din Europa până în 2030. Aceste economii se remarcă prin stabilitate, politici fiscale prudente și investiții constante în inovație și energie. Nivelurile ridicate de productivitate și calitatea vieții contribuie la menținerea lor în vârful clasamentelor.
În același timp, marile economii europene nu reușesc să țină pasul cu liderii. Germania este cea mai bine poziționată dintre acestea, ocupând locul 12, urmată de Franța și Marea Britanie. Italia și Spania rămân mai jos în clasament, reflectând provocări structurale persistente.
Un fenomen important este diferența dintre clasamentele nominale și cele ajustate la paritatea puterii de cumpărare. Țări precum România, Polonia, Malta și Turcia se poziționează mai bine în termeni PPP, ceea ce indică o putere de cumpărare mai mare decât sugerează cifrele exprimate în euro. Acest lucru reflectă costuri mai reduse ale vieții și o convergență economică în curs. Totuși, diferențele față de economiile din Vest rămân semnificative, mai ales în termeni nominali.
În contrast, țări precum Estonia, Islanda sau Letonia au poziții mai slabe în clasamentele PPP decât în cele nominale, sugerând un cost al vieții mai ridicat.
În termeni nominali, diferența este și mai mare. Proiecțiile FMI plasează PIB-ul pe cap de locuitor în cele 41 de țări între 7.276 € în Ucraina și 152.417 € în Luxemburg până în 2030 — o diferență care depășește cu mult ceea ce sugerează comparațiile PPP. Bulgaria se află pe ultimul loc în UE, cu 28.086 €.
Chiar și lăsând la o parte Luxemburgul și Irlanda (137.819 €), diferența în cadrul blocului este considerabilă.
Danemarca ocupă locul trei între membrii UE cu 84.128 €, urmată de Olanda (79.613 €), Suedia (73.104 €) și Austria (67.406 €).
Germania, cu 65.924 €, ocupă locul 10 la general — singura dintre cele mai mari cinci economii europene care a intrat în top zece. Marea Britanie urmează îndeaproape pe locul 11, cu 64.360 €.
Dincolo de UE, Elveția (127.846 €), Islanda (108.366 €) și Norvegia (93.046 €) se află toate în top cinci la general, situându-se între Luxemburg și Irlanda în acest top.
La coada clasamentului se află în continuare statele candidate la Uniunea Europeană. Ucraina, Kosovo și Moldova sunt printre cele mai slab poziționate economii. O excepție notabilă este Turcia, care ar putea ocupa o poziție superioară unor state membre UE, precum Bulgaria, Letonia sau Grecia.
Diferențele rămân însă majore. Majoritatea acestor economii sunt proiectate să rămână sub pragul de 50.000 de dolari PIB per capita, iar unele chiar sub 30.000, ceea ce evidențiază decalajele persistente față de media europeană.
Imaginea de ansamblu arată o Europă în care prosperitatea este concentrată în Nord și Vest, în timp ce Estul recuperează treptat, dar pornește de la un nivel inferior. Diferențele dintre statele membre UE și cele candidate rămân semnificative, iar convergența este un proces lent.
În același timp, schimbările din clasamente demonstrează că dinamica economică nu este statică. Țările care reușesc să atragă investiții, să stimuleze inovația și să gestioneze eficient resursele au șanse mai mari să urce în ierarhie.