Europa riscă să plătească prețul neglijării bogățiilor minerale din Groenlanda, pe fondul presiunilor geopolitice

Groenlanda, teritoriu autonom al Danemarcei, revine în centrul atenției internaționale pe măsură ce președintele Statelor Unite, Donald Trump, își intensifică discursul privind preluarea controlului asupra insulei. În acest context, lipsa unei strategii coerente a Europei pentru valorificarea resurselor minerale ale regiunii începe să fie privită drept o eroare strategică, cu implicații economice, energetice și de securitate pe termen lung.

Sub calota glaciară a Groenlandei se află zăcăminte semnificative de pământuri rare, petrol, gaze și metale critice pentru tranziția energetică și industria de apărare. Estimările indică faptul că insula ar putea acoperi până la un sfert din necesarul global de elemente din pământuri rare, însă aceste resurse rămân, în mare parte, neexploatate, scrie Politico.

Kvanefjeld, proiectul care ilustrează blocajele Europei

În sudul Groenlandei se află Kvanefjeld, un proiect minier ce vizează exploatarea neodimului și praseodimului, metale esențiale pentru producția de magneți utilizați în turbine eoliene, vehicule electrice și echipamente militare. Dacă ar fi dezvoltat, situl ar putea transforma Groenlanda în primul producător european al acestor materii prime strategice.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Compania australiană Energy Transition Minerals, sprijinită de capital chinez, este pregătită să demareze lucrările. Cu toate acestea, nici autoritățile daneze, nici instituțiile europene și nici guvernul local nu au mobilizat resursele politice și financiare necesare pentru a duce proiectul în faza de producție. După ce Danemarca a transferat, în 2009, controlul asupra resurselor naturale către autoritățile groenlandeze, proiectul a fost blocat în 2021, din cauza prezenței uraniului radioactiv asociat zăcămintelor de pământuri rare.

Disputele juridice și incertitudinea de reglementare au menținut mina în impas, ilustrând dificultățile de a transforma potențialul geologic într-o capacitate industrială reală.

Resurse vaste, exploatare minimă

Pe lângă pământurile rare, Groenlanda dispune de rezerve importante de petrol și gaze, comparabile cu cele ale Statelor Unite, precum și de cupru, grafit și nichel, esențiale pentru tehnologii curate. În prezent, doar două mine de dimensiuni reduse sunt operaționale, una de aur și una de feldspat, utilizat în industria sticlei și a ceramicii.

Până recent, interesul Europei pentru aceste resurse a fost limitat. Abia din 2023, Uniunea Europeană a semnat un memorandum de cooperare cu guvernul Groenlandei, iar Legea europeană privind materiile prime critice încearcă să accelereze deschiderea de noi proiecte miniere, inclusiv în afara spațiului comunitar. Comisia Europeană a anunțat și sprijin financiar pentru mina de molibden Malmbjerg, destinată consolidării lanțurilor de aprovizionare pentru industria de apărare.

Presiunea geopolitică și competiția globală

Schimbarea de paradigmă vine într-un context geopolitic tensionat. Interesul Statelor Unite și al Chinei pentru resursele Groenlandei a crescut, iar declarațiile lui Donald Trump privind o eventuală preluare a insulei amplifică percepția de urgență la Bruxelles și Copenhaga. Analiștii avertizează că Europa riscă să ajungă prea târziu într-o competiție globală pentru accesul la materii prime strategice, esențiale pentru tranziția energetică și securitatea industrială.

Pentru Uniunea Europeană, dependența de importurile din Asia, în special din China, rămâne o vulnerabilitate majoră, iar accesul la resursele din Groenlanda ar putea reduce această expunere.

Un teritoriu dificil și constrângeri de mediu

Exploatarea resurselor în Groenlanda este complicată de condițiile extreme. Calota glaciară, izolarea geografică, lipsa infrastructurii și populația redusă îngreunează dezvoltarea unor proiecte industriale de amploare. Investițiile presupun costuri ridicate pentru transport, energie, locuințe și forță de muncă.

În plus, politicile de mediu sunt stricte. Interdicția asupra mineritului de uraniu, introdusă în 2021, limitează indirect exploatarea pământurilor rare, care sunt adesea asociate cu elemente radioactive. De asemenea, explorarea petrolieră a fost stopată din considerente ecologice, în ciuda evaluărilor care indicau rezerve considerabile. Aceste decizii reflectă o preocupare puternică pentru protecția mediului, dar reduc atractivitatea investițională și capacitatea de a valorifica rapid potențialul economic.

Trebuie spus că exploatarea resurselor Groenlandei nu depinde de niveluri catastrofale ale încălzirii globale. Chiar și fără schimbări climatice avansate, Kalvig, de la Institutul de Studii Geologice din Danemarca și Groenlanda, susține că climatul de pe coasta Groenlandei nu diferă prea mult de cea a Norvegiei, unde s-a descoperit petrol și se desfășoară numeroase proiecte de extracție.    

„Nu poți pătrunde atât de departe în interiorul continentului precum poți [în Norvegia], dar odată ce accesul este stabilit, multe locuri sunt navigabile pe tot parcursul anului”, a spus Kalvig. „Așadar, în acest sens, nu este mai dificil să operezi mine în Groenlanda decât ar fi în multe părți ale Norvegiei, Canadei sau altor părți — sau ale Rusiei, de altfel. Și acest lucru s-a mai făcut înainte, în anii în care condițiile au permis.”

Schimbările climatice și accesibilitatea resurselor

Topirea accelerată a gheții schimbă condițiile de acces în Groenlanda. Zone care anterior erau inaccesibile devin navigabile pentru perioade mai lungi, iar costurile logistice se reduc gradual. Specialiștii consideră că pierderea treptată a calotei glaciare ar putea îmbunătăți viabilitatea economică a proiectelor miniere și energetice.

Totuși, aceste evoluții ridică riscuri majore pentru mediu și pentru stabilitatea climatică globală, iar dilema dintre exploatarea resurselor și protejarea ecosistemelor devine tot mai accentuată.

Autoritățile europene subliniază că decizia finală privind exploatarea resurselor aparține populației și instituțiilor alese din Groenlanda. În același timp, există temeri că o eventuală implicare mai agresivă a Statelor Unite ar putea ignora aceste sensibilități politice și sociale.

Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a declarat că UE colaborează acum cu guvernul Groenlandei pentru a-i dezvolta resursele, adăugând că „autoritățile alese democratic din Groenlanda au favorizat mult timp parteneriatele cu UE pentru a dezvolta proiecte benefice pentru ambele părți”.

Însă purtătorul de cuvânt a subliniat: „Soarta resurselor minerale brute ale Groenlandei depinde de poporul groenlandez și de reprezentanții acestuia”.

SUA ar putea fi mai puțin mărinimoase. Recenta  operațiune militară a Washingtonului în Venezuela a arătat că Trump este serios în ceea ce privește construirea unui imperiu bazat pe resurse naturale și este pregătit să folosească forța și să încalce normele internaționale în urmărirea acestui obiectiv. Groenlanda, cu vastele sale zăcăminte de petrol și pământuri rare, s-ar putea încadra perfect în viziunea sa.

Unde se încadrează poporul groenlandez este mai puțin clar.