EXCLUSIV | Tehnologia din spatele fabricilor de fake news. Interviu cu Nicolae Țibrigan, expert DFT și cercetător la Academia Română

În era viralului, un simplu titlu sau un videoclip trucat poate influența nu doar opiniile, ci și destinele unor companii, piețe sau guverne. Dezinformarea și fake news-ul nu mai reprezintă simple erori de comunicare, ci o industrie opacă, cu propriile sale reguli, actori și algoritmi. În spatele fiecărei crize de încredere sau fluctuații inexplicabile se ascund, adesea, mecanisme invizibile care orchestrează percepții și decizii la scară largă.

Există momente în care întreaga piață reacționează la un singur titlu viral. Uneori, soarta unui guvern, a unei companii sau chiar a unui oraș poate fi decisă de o singură frază care circulă pe rețelele sociale. Câtă vreme adevărul e împins spre margine, iar viralul devine regulă, cine mai poate cartografia mecanismele acestui război invizibil?

PutereaFinanciară.ro a analizat mecanismele care pun în mișcare dezinformarea într-un interviu exclusiv cu Nicolae Țibrigan – expert Digital Forensic Team (DFT), doctor în sociologie și cercetător la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române. Un dialog cu un specialist care a analizat nu doar teoriile, ci chiar terenul războiului informațional, la firul ierbii.

România are al doilea cel mai mic raport taxe/PIB din UE. Veniturile fiscale europene au crescut cu 401 miliarde de euro în 2025

15:33

Datoria marilor companii de tehnologie pentru investițiile în AI poate pune presiune pe piețele europene de obligațiuni. Oferta ar putea crește cu 83% în 2027

14:06

Într-o epocă în care jurnalistul este nevoit să distingă între zeci de straturi de narative, între surse toxice și fapte verificate, rolul presei nu mai e doar acela de a transmite, ci de a filtra și a pune întrebări acolo unde alții se tem să privească. A fi arhitect al adevărului nu mai e doar metaforă: este o necesitate strategică – pentru investitori, lideri, dar și pentru publicul informat.

Cine este Nicolae Țibrigan?

Nicolae Țibrigan, doctor în sociologie și cercetător la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, s-a remarcat prin analize și investigații privind dezinformarea și războiul informațional, colaborând atât cu structuri academice, cât și cu instituții europene. Este expert în cadrul Digital Forensic Team (DFT), unde a documentat cazuri majore de manipulare digitală și a participat la proiecte internaționale și traininguri organizate alături de parteneri NATO și UE.

Tehnologia și arhitectura dezinformării – războiul nevăzut

Puterea Financiară: Cum ați defini pentru publicul larg dezinformarea și fake news?

Nicolae Țibrigan:

„Eu cred că dezinformarea este mai mult decât o simplă minciună sau o greșeală. Este o acțiune deliberată, concepută cu scopul de a induce în eroare, de a influența percepții și de a modela comportamentele publicului într-un mod convenabil celor care o lansează. Spre deosebire de o eroare de informare – care poate fi corectată odată ce este sesizată – dezinformarea este planificată, rafinată și distribuită strategic pentru a produce confuzie, polarizare sau neîncredere.

Fake news-urile sunt o formă concretă și vizibilă a acestei dezinformări: texte, videoclipuri sau imagini care imită formatul jurnalistic autentic, dar conțin informații complet fabricate sau scoase din context. Ele pot fi create atât pentru a obține profit – prin trafic și reclame – cât și pentru a susține agende politice, ideologice sau geopolitice. De pildă, în Republica Moldova, în perioada alegerilor din 2023 și 2024, peste 35% din conținutul viralizat pe Facebook și Telegram pe teme politice a fost identificat ca fiind dezinformator, potrivit Centrului de Investigații Jurnalistice (CIJ) din Chișinău. De aceea, personal tind să cred că dezinformarea nu este doar o problemă de comunicare. Este, dacă vreți, ca o armă de război informațional – iar fake news-ul este muniția sa.”

Cum funcționează o fabrică de fake news?

Puterea Financiară: Cum ați defini, pentru un investitor sau public larg, ce este o „fabrică de fake news”? Care este infrastructura, echipa, algoritmii și obiectivele (economice/geopolitice) din spatele ei?

Nicolae Țibrigan:

„De la început vreau să vă spun că nu prea folosesc termenul de «fabrică de fake news» deoarece nu știm prea multe cum funcționează ele acum, ci doar să intuim. Totuși, voi încerca să decriptez termenul, așa cum ar putea fi el înțeles de publicul larg sau un investitor, drept o structură semi-clandestină, organizată cu o logică similară unei companii de tech media, dar al cărei scop este să distorsioneze realitatea, nu să o reflecte. Nu vorbim aici despre troli izolați în subsoluri, ci despre entități cu ierarhii, finanțare stabilă și o capacitate de producție și distribuție comparabilă cu a unei redacții moderne. Și aici putem folosi ca model celebra «fabrică de troli» din Sankt Petersburg a Internet Research Agency (IRA), preluată ulterior de armata rusă.

În infrastructura tipică a unei «fabrici de fake news» ar intra: un nucleu central de coordonare (adesea în afara țării-țintă), o echipă editorială care creează și adaptează conținutul (texte, imagini, deepfake-uri, video), operatori tehnici (administratori de rețele de social media, programatori, specialiști SEO), precum și o rețea de distribuție – conturi false automatizate (botnets), site-uri clonă care imită publicații reale, grupuri pe Telegram și rețele de influenceri sau canale alternative.

Aceste structuri folosesc algoritmi de amplificare, exploatând, de exemplu, mecanismele de recomandare ale platformelor sociale sau publicitatea programatică – pentru a face mesajele virale. La nivel tehnologic, integrarea AI generativ (cum ar fi GPT-style text generators sau generatoare de deepfake) permite ca aceeași «fabrică» să publice zeci de variante ale aceluiași mesaj, personalizate în funcție de audiență: una pentru diaspora românească, alta pentru minorități, alta pentru publicul tânăr pe TikTok.

Obiectivele acestora pot fi multiple: economice (prin generarea de trafic monetizabil), dar și geopolitice (manipularea alegerilor, decredibilizarea unei guvernări pro-occidentale, fracturarea încrederii în UE și NATO). Ori, pentru un investitor, o astfel de fabrică reprezintă un risc reputațional și operațional major: poate influența opinia publică într-o direcție ostilă mediului de afaceri, poate destabiliza piețele sau poate alimenta mișcări sociale radicale cu impact economic. Desigur că nu oricine și-ar asuma un astfel de risc major, asta dacă nu ești un actor statal sau proxy care are anumite obiective și resurse financiare asigurate direct de la sursă.”

Aggressive,Fist,Punching,Fake,News,And,Fighting,Disinformation

Tehnologii „high-tech” și instrumente „low-cost” cu impact global

Puterea Financiară: Ce tipuri de tehnologii – de la algoritmi la infrastructură digitală – susțin aceste operațiuni? Cât de „high-tech” sau „low-cost cu impact ridicat” sunt de fapt aceste sisteme?

Nicolae Țibrigan:

„Aceste operațiuni de dezinformare nu depind de bugete uriașe, ci de inteligența cu care sunt orchestrate. Ele combină tehnologii «high-tech», precum inteligența artificială generativă, voice synthesis sau microtargetarea comportamentală, cu instrumente «low-cost» extrem de eficiente: canale Telegram, site-uri fantomă create pe platforme gratuite, rețele de boturi automatizate prin scripturi simple. Campania «Pravda» din acest an, de exemplu, a funcționat cu resurse minime – sub 20.000 euro – dar a atins peste 1 milion de vizualizări săptămânale și a forțat autoritățile să suspende 15 posturi TV. Impactul nu vine din tehnologie în sine, ci din sincronizarea ei cu vulnerabilitățile societății: crize politice, alegeri, tensiuni sociale. Dezinformarea este, așadar, un joc de eficiență, nu doar de resurse.”

Cum se pot proteja investitorii și publicul?

PutereaFinanciara: Ce pot face investitorii și oamenii obișnuiți pentru a identifica și combate în mod activ fenomenul Fake-News?

Nicolae Țibrigan:

„Foarte bună întrebare și mi-e greu să răspund doar în câteva rânduri. Dar mă gândesc că se pot încrede mai mult în propriile forțe. Primul pas este să-și cultive un minim reflex critic – să verifice sursa, să nu distribuie automat conținut «viral» și să caute confirmări în surse credibile. Dacă un titlu pare prea scandalos ca să fie adevărat, probabil că exact asta și este.

Investitorii, în special, trebuie să-și introducă analiza de risc informațional în evaluările de piață. Să urmărească semnale de manipulare narativă care pot afecta piețele – fie că e vorba de fake-uri despre bănci, energie sau instabilitate politică. Pot folosi servicii de fact-checking automatizat, OSINT, sau parteneriate cu echipe de monitorizare media.

La nivel de comunitate, orice persoană care denunță un fals, care nu se lasă dusă de valul conspirațiilor sau care educă pe alții în cercul său despre verificarea informației, devine – fără exagerare – parte din infrastructura de apărare cognitivă. Nu avem nevoie de toți, dar avem nevoie de suficienți oameni lucizi. Și fiecare se poate întreba, la nivel personal: ce pot face eu pentru a opri tăvălugul dezinformațional?”

„Fake news-ul nu mai e doar o glumă pe Facebook. E o formă de război economic de gherilă, iar cei care nu au o armată de protecție cognitivă – pierd bani, piață și influență.”

Libertatea cognitivă ca ultima frontieră

Puterea Financiară: Dacă adevărul nu mai este criteriul de validare, ci eficiența unui mesaj, cum ne mai putem proteja libertatea cognitivă în fața unui sistem în care ceea ce funcționează devine realitate?

Nicolae Țibrigan:

„E o întrebare dureroasă, dar necesară. Într-un ecosistem informațional în care eficiența bate adevărul, protejarea libertății noastre cognitive nu mai poate fi lăsată pe seama instinctului sau a bunei-credințe. Avem nevoie de un nou tip de alfabetizare – nu doar media, ci strategică, care să ne antreneze reflexul de a pune întrebări, nu de a înghiți răspunsuri preambalate.

Libertatea cognitivă nu înseamnă să crezi orice vrei, ci să ai infrastructura interioară și colectivă pentru a distinge între ce vrei să crezi și ce este verificabil. Asta înseamnă educație, încredere în expertiză, acces la instrumente de verificare, dar și spații publice în care conversația critică este încurajată, nu ironizată.

Adevărul nu moare, dar devine o muncă de echipă. Iar dacă vrem să supraviețuim acestui «război al percepției», trebuie să-l tratăm ca pe orice altă amenințare de securitate – cu vigilență, organizare și solidaritate. Știu, poate pentru unii sună a clișee, dar într-o lume în care o narațiune bine livrată poate prăbuși burse, destabiliza guverne sau învrăjbi comunități întregi, aceste «clișee» devin măsuri de igienă democratică. Nu mai e vorba doar de a «fi informat», ci de a avea anticorpi cognitivi. De a ști când să pui frână, să cauți sursa, să întrebi: «Cine are de câștigat dacă eu cred asta?»”

„Acum adevărul nu mai vine de sus, de la un podium sau un jurnal central de știri. El se construiește în rețea – între jurnaliști, cercetători, profesori, ONG-uri, platforme tech responsabile și cetățeni activi. E un proiect colectiv de infrastructură mentală. Și, da, e mai greu decât un share pe Facebook. Dar și infinit mai important. Pentru că, în cele din urmă, riscăm oricând să ne pierdem libertatea printr-un discurs marca «securistul anilor 1980», livrat printr-un feed bine manipulat, în care un nene grizonat și cu voce calmă, cadențată, ne vorbește frumos despre neam și țară, că am fi «buricul pământului», și asta într-un video de numai 4-5 minute, cu subtitrare automată, plus like-uri și comentarii automatizate. Vă sună cumva cunoscut?”

De reținut:

• 35% din conținutul politic viralizat în Moldova (2023-2024) era dezinformare (CIJ)
• O campanie majoră de manipulare online poate costa sub 20.000 euro
• „Fabricile” moderne de fake news folosesc:
  • nucleu de coordonare
  • echipă editorială
  • operatori tehnici (rețele, programatori, SEO)
  • rețele de distribuție (botnets, site-uri clone, influenceri)
• Tehnologii folosite: AI generativ, microtargetare, canale low-cost
• Oricine poate deveni, conștient sau nu, parte din războiul informațional

Ce poți face tu?

• Verifică sursa înainte de a distribui
• Caută confirmări în surse credibile
• Raportează și educă în cercul tău
• Fii atent la narativele „prea frumoase” sau care divizează radical

Pe măsură ce granițele dintre realitate și ficțiune digitală se estompează, apărarea cognitivă devine noua frontieră a securității personale și economice. Cuvintele lui Nicolae Țibrigan dezvăluie că miza nu mai e doar informarea corectă, ci supraviețuirea într-un ecosistem în care orice neatenție poate deveni muniție pentru altcineva. Fabricile de fake news nu sunt fantome ale viitorului, ci realități ale prezentului – uneori chiar mai aproape decât ne place să credem.

Pentru cititorul premium, întrebarea nu mai este dacă va fi expus dezinformării, ci cât de pregătit este să-i reziste și să o recunoască. Într-un război al percepțiilor, adevărul nu este niciodată un dat – ci rezultatul unei munci de echipă, al curajului de a verifica, de a întreba și de a nu da niciodată share la întâmplare.

Ce vei face astăzi pentru a nu distribui, fără să vrei, muniție într-un război digital?