Datele oficiale confirmă o tendință îngrijorătoare pentru sectorul energetic: România produce tot mai puțin țiței, iar echilibrul dintre producția internă și importuri devine din ce în ce mai fragil. Evoluțiile din primele luni ale anului 2026 arată o scădere semnificativă a producției, în timp ce perspectivele pe termen mediu indică o continuare a acestui declin.
Potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică, în perioada ianuarie–februarie 2026, România a produs aproximativ 379.700 de tone echivalent petrol.
Nivelul este cu 35.700 tep mai mic față de aceeași perioadă din 2025, ceea ce înseamnă o scădere de 8,6%. Această evoluție confirmă o tendință mai veche: reducerea constantă a producției interne, pe fondul epuizării treptate a zăcămintelor mature și al investițiilor limitate în noi capacități de extracție.
Practic, resursele existente devin tot mai greu de exploatat eficient, iar producția nu mai poate ține pasul cu cererea.
În același interval, importurile de țiței au depășit 1,256 milioane de tone echivalent petrol, însă au înregistrat o scădere de 17,8% față de anul trecut. Chiar dacă reducerea poate părea o veste pozitivă la prima vedere, aceasta nu indică neapărat o independență energetică mai mare.
De fapt, importurile rămân de peste trei ori mai mari decât producția internă, ceea ce subliniază dependența ridicată a României de resursele externe. Fluctuațiile din această perioadă pot fi influențate de factori conjuncturali, precum evoluțiile de pe piața internațională sau ajustările de stocuri.
Estimările pe termen mediu nu aduc vești mai bune. Conform Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, producția de țiței ar urma să continue să scadă până în 2027, cu un ritm mediu anual de aproximativ 2,5%.
Pentru anul 2026, instituția estimează o producție de circa 2,68 milioane tep, în scădere cu 2,2% față de anul anterior. În 2027, nivelul ar putea coborî la 2,63 milioane tep, ceea ce ar marca o nouă reducere de aproape 2%.
Principalele cauze invocate sunt declinul natural al zăcămintelor și menținerea infrastructurii actuale, fără extinderi majore sau descoperiri semnificative de noi resurse.