Franța și Germania se înfruntă pe viitorul industriei curate din Europa: cine va controla producția „Made in Europe”?

Franța și Germania intră în conflict asupra modului în care Uniunea Europeană ar trebui să-și protejeze industria și, în același timp, să reducă emisiile. Disputa se poartă în jurul Legii Acceleratorului Industrial, una dintre inițiativele majore ale Comisiei Europene pentru relansarea producției europene.

Franța vrea mai mult „Made in Europe”

Legea Acceleratorului Industrial (IAA) urmărește să stimuleze producția europeană cu emisii reduse de carbon prin cote pentru achizițiile publice și reguli care favorizează produsele fabricate în Uniunea Europeană.

Franța pledează pentru garanții mai puternice pentru producătorii europeni, considerând că industria UE trebuie protejată de concurența produselor ieftine și puternic subvenționate provenite din China și alte economii industriale, arată Politico.

Românii și firmele au mai mulți bani în bănci: depozitele au ajuns la 684,5 miliarde de lei

12:02

O mașină rulată din zece a fost folosită mult mai intens decât cred cumpărătorii români

10:29

Germania, în schimb, este mai rezervată. Economia germană depinde în mare măsură de exporturi, iar Berlinul se teme că măsurile protecționiste ar putea declanșa represalii din partea partenerilor comerciali ai Uniunii Europene.

Europa vrea o renaștere industrială

Inițiativa Comisiei Europene are la bază și recomandările din raportul privind competitivitatea realizat de Mario Draghi.

Legea urmărește să accelereze aprobarea proiectelor industriale și să reducă povara administrativă pentru companii. În același timp, Bruxelles-ul vrea să creeze piețe pentru produse cu emisii reduse de carbon și să reducă dependența Europei de combustibilii fosili și de furnizorii externi.

Obiectivul este ca ponderea industriei în economia UE să ajungă la 20% până în 2035, de la aproximativ 14% în prezent.

Propunerea inițială include, de exemplu, cote minime pentru produse verzi fabricate în UE în anumite proiecte de achiziții publice: 5% pentru ciment și 25% pentru aluminiu.

Oțelul verde, în centrul disputei

Sectorul siderurgic este unul dintre principalele puncte de tensiune.

Propunerea Comisiei prevede ca 25% din oțelul utilizat în anumite proiecte publice să fie cu emisii reduse de carbon, dar nu impune ca acesta să fie produs în Uniunea Europeană.

Industria europeană a oțelului consideră că măsura nu este suficientă și cere condiții clare privind originea europeană a produsului. Argumentul este că, în lipsa unor astfel de reguli, proiectele europene de achiziții publice ar putea fi alimentate cu oțel importat, ceea ce ar reduce stimulentele pentru investițiile în producția verde din Europa.

Un proiect de compromis circulat în Consiliul UE propune deja ca cel puțin 25% din volumul de oțel utilizat să fie cu emisii reduse de carbon și de origine europeană.

Germania se teme de represalii

Divizarea dintre Paris și Berlin depășește însă problema oțelului. Franța consideră că regulile „Made in Europe” pot proteja producția internă și pot contracara concurența subvenționată din China și din alte state.

Germania avertizează că o politică prea protecționistă ar putea afecta relațiile comerciale și ar putea genera represalii împotriva companiilor europene.

Temerile nu sunt pur teoretice. Potrivit unor parlamentari europeni, partenerii comerciali ai UE și-au exprimat deja îngrijorarea în legătură cu unele dintre măsurile propuse.

Bruxelles-ul caută un compromis

Un proiect recent de compromis propune înlocuirea conceptului general „Made in Europe” cu un sistem mai precis, bazat pe acordurile comerciale și pe accesul la piață pentru fiecare categorie de produse.

Documentul prevede și posibilitatea ca Comisia Europeană să relaxeze sau să elimine anumite cote pentru produsele cu emisii reduse de carbon dacă acestea cresc prea mult costurile, afectează competitivitatea industriei europene sau pun în pericol securitatea aprovizionării.

Și Parlamentul European este împărțit

Legea va fi analizată de mai multe comisii ale Parlamentului European, iar disputa principală este aceeași: cât de mult trebuie Europa să prioritizeze protecția industriei proprii în raport cu obiectivele climatice și regulile comerțului internațional.

O alianță pro-industrie se conturează între Partidul Popular European, Renew Europe și Socialiști și Democrați, care susțin o strategie industrială europeană mai puternică pentru ca UE să poată concura cu SUA și China.

Verzii se opun acestei abordări, avertizând că accentul pus pe competitivitate ar putea dilua obiectivele climatice ale Uniunii.

Miza negocierilor din această toamnă este, astfel, una dublă: Europa trebuie să-și reconstruiască baza industrială fără să renunțe la obiectivele de decarbonizare, dar și fără să declanșeze un nou conflict comercial cu principalii săi parteneri.