Un deceniu „incendiar”: cum a ajuns România în topul european al suprafețelor arse, deși pădurile ei ard cel mai puțin

Într-un singur weekend de la mijlocul lui august, pompierii români au stins 671 de incendii pe aproape 2.750 de hectare — în trei zile, cât ard într-un an întreg unele țări din vestul Europei. La Vaslui, numărul incendiilor de vegetație uscată din prima jumătate a lunii august s-a triplat față de anul trecut. În Dolj, peste 270 de hectare au ars într-o singură zi.

Nu este o excepție. Este noul normal al unui continent în care sezonul incendiilor a încetat să mai fie un fenomen mediteraneean și a devenit unul european — iar România, o țară cu reputație de climat temperat și păduri umede, apare de trei ani în topul celor mai afectate state din Uniune.

Europa: recordul care se rescrie la fiecare doi ani

Datele centralizate ale Sistemului European de Informații privind Incendiile Forestiere (EFFIS), parte a programului Copernicus, încep în 2006. Timp de un deceniu, referința absolută a fost 2017, anul în care au ars aproape 988.500 de hectare în Uniunea Europeană, mai mult de jumătate în Portugalia, unde incendiile au ucis 119 oameni.

Cele 72 de ore care au prăbușit acordul comercial SUA–Canada

16:37

Fermierii greci, acuzați că au încasat subvenții UE pentru zeci de mii de animale inexistente

14:33

Recordul a rezistat opt ani. În 2022 — al doilea cel mai grav an de la începutul seriei — numărul incendiilor din UE depășise deja 2.300 până la mijlocul lui august, față de o medie de 1.349 în perioada 2006–2021.

Apoi a venit 2025. Pe 21 august, bilanțul trecea de 1.015.731 de hectare — o suprafață mai mare decât Corsica —, iar până la finalul lunii ajunsese la circa 1.028.000 de hectare, mai mult decât întreg teritoriul Ciprului. Aproximativ 899.000 de hectare, adică 90% din total, erau pădure. Patru state — Spania, Cipru, Germania și Slovacia — și-au doborât recordurile individuale din cei 20 de ani de date. Spania singură a pierdut peste 400.000 de hectare, circa 40% din totalul european, iar împreună cu Portugalia a reprezentat două treimi din suprafața arsă. Incendiile au ucis cel puțin opt persoane în cele două țări și au emis 38 de milioane de tone de dioxid de carbon.

Iar 2026 merge mai rău. Până la 9 august, EFFIS raporta 529.192 de hectare arse, față de 459.956 la aceeași dată în 2025 și față de o medie pe termen lung de doar 197.347 de hectare. Cu alte cuvinte, sezonul curent este la aproape triplul mediei istorice și îl depășește pe cel mai grav an înregistrat vreodată, cu luni bune de sezon rămase.

Detaliul care schimbă interpretarea

Statistica ascunde însă o nuanță esențială: numărul incendiilor nu crește — crește suprafața pe care o ard. Până la 9 august 2026 fuseseră detectate 1.586 de incendii, ușor mai puține decât cele 1.606 din aceeași perioadă a anului trecut. Focurile sunt aproximativ la fel de dese, dar fiecare devine mult mai mare și mult mai greu de oprit — semnătura tipică a vegetației uscate de secetă prelungită și a valurilor de căldură care se succedă fără pauză.

A doua nuanță ține de metodologie: EFFIS ia în calcul, de regulă, doar incendiile de peste 30 de hectare. Suprafața reală afectată în Europa este, prin urmare, considerabil mai mare decât cifrele oficiale.

An           Suprafață arsă în UE                           Observații
2017        ~988.500 ha record de atunci;                 119 morți în Portugalia
2022 al doilea cel mai grav an >2.300 incendii până la mijlocul lui august
2025      ~1.028.000 ha record absolut;                4 țări cu maxime istorice
2026 (până la 9 aug.) 529.192 ha peste ritmul din 2025; medie istorică: 197.347 ha

România: de cinci ori peste propria medie

Aici apare anomalia care i-a surprins pe analiștii europeni. În mod obișnuit, în România ard aproximativ 23.000 de hectare pe an, potrivit seriei EFFIS. În 2025, cifra a ajuns la 123.000 de hectare până la mijlocul lui iulie și la aproximativ 126.000 de hectare în bilanțul de la sfârșitul lui august — de peste cinci ori media istorică. România a încheiat sezonul pe locul trei în Uniunea Europeană, după Spania și Portugalia, și înaintea Franței, care pierduse 35.600 de hectare, majoritatea în departamentul Aude.

Nu era prima dată. În august 2022, România figura pe locul doi în UE, cu 150.735 de hectare arse, depășită doar de Spania. Iar în 2026, țara se numără din nou printre statele cu cele mai mari depășiri față de mediile istorice, alături de Germania, Cipru și Franța.

Particularitatea românească ține de calendar. Vârful din 2025 nu a fost provocat de canicula de august, ci de condiții anormale de propagare în februarie și martie — sezonul arderilor agricole ilegale, când mirștile și vegetația uscată de peste iarnă sunt incendiate deliberat. Din aprilie, cifrele s-au stabilizat. România nu are, așadar, un sezon de incendii, ci două: unul agricol, la ieșirea din iarnă, și unul climatic, în plină vară.

Cifrele pompierilor spun altceva decât cifrele sateliților

Statisticile Inspectoratului General pentru Situații de Urgență par, la prima vedere, incompatibile cu cele europene: peste 13.000 de incendii de vegetație în 2023, peste 20.000 de intervenții în 2024 și aproximativ 17.000–18.000 în 2025. Numai în prima jumătate a lui 2025 fuseseră înregistrate peste 8.200.

Diferența nu e o contradicție, ci una de definiție. EFFIS cartografiază prin satelit doar focarele mari, de peste 30 de hectare; IGSU numără fiecare intervenție, inclusiv cele de câteva sute de metri pătrați. Suprapunerea celor două serii arată realitatea completă: zeci de mii de focare mici, aprinse aproape exclusiv de oameni, dintre care câteva sute scapă de sub control și intră în statistica europeană.

Anul 2026 confirmă tiparul, cu variații regionale considerabile. La Vaslui, între 1 și 18 august s-au înregistrat 75 de incendii pe peste 200 de hectare, față de 25 în aceeași perioadă a anului trecut. La Mehedinți, dimpotrivă, bilanțul a scăzut spectaculos: 22 de incendii pe 25 de hectare, față de 246 de incendii pe 1.973 de hectare în perioada similară din 2025.

Nota de plată: miliarde care nu apar în niciun buget

Aici începe partea cea mai greu de documentat a fenomenului, pentru că pagubele produse de incendii sunt printre cele mai prost cuantificate dezastre naturale.

Reperul oficial al Comisiei Europene este un impact mediu anual de 2,5 miliarde de euro la nivelul întregii Uniuni. Cifra a fost pulverizată în vara lui 2026: o analiză Financial Times, construită pe metodologia Comisiei și pe calcule ale guvernului francez, a estimat 3,1 miliarde de euro numai în primele două luni de sezon și numai pentru cele cinci state din zona euro cele mai afectate — grup din care fac parte Portugalia, Grecia și România. Aproape 500.000 de hectare arseseră deja.

Iar acesta este doar costul de „restaurare” — suma necesară pentru readucerea zonelor arse la starea anterioară, prin replantare și întreținere, cu valori pe hectar care diferă de la o țară la alta în funcție de tipul de teren și de vârsta pădurii. Nu include despăgubirile de asigurare, pierderile din turism, distrugerea locuințelor și a infrastructurii, cheltuielile cu intervenția pompierilor sau costurile de sănătate.

Când toate acestea sunt adunate, ordinul de mărime se schimbă radical: incendiile din vara aceasta din Franța, Spania și Grecia au generat costuri economice estimate între 15,6 și 19,1 miliarde de euro, sumă care a determinat Comisia Europeană să ceară statelor membre investiții mult mai mari în prevenție și în managementul ecosistemelor.

Economia locală suportă lovitura cel mai concret

În Gironde, zeci de mii de firme au fost afectate; la finalul lui iulie, 19.500 de companii erau complet închise, iar până la 150.000 de angajați lucrau în regim redus, cu sprijin de la stat. Viticultura, turismul, chiar și fermele de stridii au avut de suferit, iar unele companii din industria aerospațială și de apărare și-au oprit temporar producția.

Cercetătorii avertizează că până și aceste cifre sunt conservatoare. Potrivit expertei Sarah Meier, pierderile reale ar putea fi de peste trei ori mai mari decât media anuală de 2,1 miliarde de euro calculată anterior pentru regiuni din Portugalia, Spania, Italia și Grecia în perioada 2011–2018. Iar Ioannis Kountouris, de la Imperial College, subliniază că unele dintre cele mai importante costuri — spitalizările suplimentare cauzate de poluarea aerului — nu sunt cuantificate financiar și rareori intră în calcul.

Estimare                   Valoare                                                     Acoperire
Media anuală,         Comisia Europeană 2,5 mld. €                      întreaga UE
Analiza FT, vara 2026 3,1 mld. € 2 luni,                                         5 țări din zona euro
Costuri Franța + Spania + Grecia, 2026 15,6–19,1 mld. €           inclusiv infrastructură, asigurări, intervenții
Media 2011–2018 (studiu) 2,1 mld. €/an                                        Portugalia, Spania, Italia, Grecia

Factura românească, marea necunoscută

Pentru România nu există o evaluare publică distinctă a pagubelor produse de incendiile de vegetație. Țara apare în grupul celor cinci state care au generat, împreună, cei 3,1 miliarde de euro estimați de Financial Times, dar fără o defalcare proprie.

Absența acestei cifre nu este întâmplătoare și merită explicată. Spre deosebire de Spania sau Portugalia, unde ard păduri mature, cu valoare economică ridicată pe hectar și cu costuri de replantare pe zeci de ani, majoritatea suprafețelor arse în România sunt pășuni, miriști și vegetație ierboasă — terenuri al căror cost de „restaurare” este, per hectar, de câteva ori mai mic. La nivel european, 90% din suprafața arsă în 2025 a fost pădure; în România, proporția este semnificativ mai mică.

Cu alte cuvinte, locul trei în UE la hectare arse nu înseamnă locul trei la pagube. Ceea ce nu face fenomenul mai puțin grav: arderea repetată a pășunilor degradează solul, distruge habitate, elimină biodiversitatea și, în anii secetoși, transformă terenul în deșert agricol. Doar 3% din pierderea de pădure din Europa în 2024 a fost cauzată de incendii — restul, de exploatare forestieră —, ceea ce arată că, în cazul României, incendiile sunt o problemă de sol și de biodiversitate mai mult decât una de fond forestier.

Ceea ce se poate cuantifica sunt costurile de intervenție. România a devenit, paradoxal, și exportator de capacitate: pompierii români au fost trimiși în 2025 în Spania, iar în 2026 în Franța, Grecia și Serbia, unde a plecat inclusiv un modul terestru de 69 de persoane și 15 mijloace tehnice, plus elicopterul Black Hawk din rezerva rescEU.

Cauza: clima încarcă arma, omul apasă pe trăgaci

Explicația științifică este consensuală. Încălzirea globală a creat condiții mai propice incendiilor prin uscarea accentuată a vegetației și prelungirea perioadelor de secetă, explică cercetătorul în fizica atmosferei Bogdan Antonescu. Sarah Carter, de la Global Forest Watch, vorbește despre „o furtună perfectă” de valuri de căldură, secetă și management deficitar al pădurilor.

Dar în România, ca în mare parte din Europa, aprinderea este aproape întotdeauna umană. IGSU precizează că majoritatea incendiilor sunt provocate de activități umane și că identificarea vinovaților e rareori posibilă, pentru că focul se pune în locuri izolate, fără martori. Arderea vegetației uscate este interzisă prin lege, cu amenzi între 7.500 și 15.000 de lei pentru persoane fizice și între 50.000 și 100.000 de lei pentru persoane juridice — sancțiuni care se aplică însă rar.

Prevenția rămâne, potrivit specialiștilor, cea mai ieftină formă de intervenție: curățarea terenurilor de vegetație uscată, gestionarea pășunilor și detectarea timpurie, inclusiv cu drone, costă o fracțiune din cele câteva miliarde de euro pe care le înghite un sezon prost. Comisia Europeană a promis finanțarea a 12 aeronave noi de stingere pentru statele membre, primele operaționale din 2026, iar rezerva europeană dispune în prezent de 12 avioane și un elicopter, puse la dispoziție de Croația, Franța, Grecia, Italia, Spania și Suedia.

Sezonul 2026 nu s-a încheiat. Temperaturile ridicate și deficitul de precipitații continuă să afecteze o parte importantă a continentului, iar EFFIS anunța pentru mijlocul lui august anomalii termice care se întind din Franța, peste Alpi, până în Balcani. Cifrele publicate până acum pot fi, de altfel, revizuite în sus, pe măsură ce imaginile satelitare noi permit cartografierea mai precisă a perimetrelor.

Ceea ce s-a schimbat, în deceniul acoperit de aceste statistici, nu este atât frecvența focurilor, cât capacitatea lor de a scăpa de sub control. Europa aprinde cam tot atâtea incendii ca acum zece ani. Doar că, într-un climat mai cald și mai uscat, fiecare dintre ele are acum șansa să devină un dezastru.