Germania și Italia, presate să aducă acasă aur în valoare de 245 de miliarde de dolari din SUA

În contextul atacurilor repetate ale președintelui Donald Trump asupra Rezervei Federale americane și a tensiunilor geopolitice tot mai accentuate, Germania și Italia sunt supuse unor presiuni în creștere, pentru a-și repatria o parte semnificativă din rezervele de aur depozitate în Statele Unite.

Fabio De Masi, fost deputat european din partea partidului Die Linke, acum membru al formațiunii populiste de stânga BSW, a declarat pentru Financial Times că există „argumente puternice” pentru mutarea aurului înapoi în Europa sau în Germania, mai ales în aceste vremuri tulburi.

Conform datelor Consiliului Mondial al Aurului, Germania și Italia dețin a doua, respectiv a treia cea mai mare rezervă națională de aur din lume, după Statele Unite, cu 3.352 tone, respectiv 2.452 tone. Ambele țări au depozitate peste o treime din aceste rezerve la Rezerva Federală din New York, valoarea totală a aurului stocat în SUA depășind 245 de miliarde de dolari, potrivit calculelor FT.

Germania se confruntă cu cea mai mare criză a locurilor de muncă din ultimii zece ani: peste 3 milioane de șomeri

21:29

Mitsubishi Motors și-a redus cu 30% prognoza de profit pentru 2025

20:56

Această situație este în mare parte o consecință a unor factori istorici, dar reflectă și statutul New York-ului ca unul dintre cele mai importante centre comerciale pentru aur, alături de Londra.

Cu toate acestea, politicile imprevizibile ale lui Trump și instabilitatea geopolitică au reaprins dezbaterea publică în Europa privind siguranța depozitelor. Președintele american a amenințat recent că ar putea „forța ceva” dacă Rezerva Federală nu va reduce costurile de împrumut, ceea ce a crescut temerile privind independența instituției.

Sprijin politic larg pentru repatrierea aurului în Germania

În Germania, ideea repatrierii aurului primește sprijin din toate taberele politice. Peter Gauweiler, fost deputat conservator din cadrul Uniunii Creștin Sociale din Bavaria, a subliniat că Bundesbank „nu trebuie să facă compromisuri” în ceea ce privește siguranța rezervelor de aur.

„Trebuie să ne întrebăm dacă păstrarea aurului în străinătate a devenit mai sigură și stabilă în ultimul deceniu sau nu”, a spus Gauweiler pentru FT, adăugând că „răspunsul este evident”, având în vedere că riscurile geopolitice au crescut.

Presiuni din partea Asociației Contribuabililor din Europa

Asociația Contribuabililor din Europa a trimis scrisori ministerelor de finanțe și băncilor centrale din Germania și Italia, îndemnând la reconsiderarea dependenței față de Fed ca depozitar al aurului.

„Suntem foarte îngrijorați de interferențele lui Trump în independența Rezervei Federale”, a declarat Michael Jäger, președintele TAE, pentru Financial Times.
„Recomandarea noastră este să aducem aurul acasă, pentru ca băncile centrale europene să aibă control nelimitat asupra acestuia în orice moment”.

Critici și poziții din Italia privind depozitarea aurului în SUA

Înaintea vizitei prim-ministrului italian Giorgia Meloni la Washington, în aprilie, comentatorul economic Enrico Grazzini scria în Il Fatto Quotidiano:

„Păstrarea a 43% din rezervele de aur ale Italiei în America, sub administrația imprevizibilă a lui Trump, este extrem de periculoasă pentru interesul național”.

Un sondaj recent realizat în rândul a peste 70 de bănci centrale globale arată că tot mai multe instituții iau în calcul păstrarea aurului în țările lor, din teama că în cazul unei crize accesul la rezervele depozitate în străinătate ar putea fi restricționat.

Istoricul depozitării aurului european în SUA și schimbările din ultimii ani

Dependența băncilor centrale europene de Fed ca depozitar al aurului este un subiect controversat de multă vreme. Țările din Europa de Vest au acumulat rezerve uriașe în perioada de boom economic postbelic, când surplusurile comerciale față de SUA erau mari. Până în 1971, dolarul era convertibil în aur prin sistemul Bretton Woods, iar depozitarea metalului prețios peste Atlantic era văzută și ca o măsură de protecție împotriva unui posibil conflict cu Uniunea Sovietică.

Franța a fost printre primele țări care și-au repatriat majoritatea aurului în anii ’60, după ce președintele Charles De Gaulle și-a pierdut încrederea în sistemul Bretton Woods.

În Germania, o campanie populară lansată în 2010 pentru „repatrierea aurului nostru” a determinat Bundesbank să schimbe politica. În 2013, banca centrală germană a decis să păstreze jumătate din rezervele de aur în țară, mutând 674 de tone de la Paris și New York la sediul din Frankfurt, într-o operațiune de securitate de 7 milioane de euro. În prezent, 37% din aurul Bundesbank este depozitat în New York.

Argumentele experților și politicienilor pentru repatriere

Peter Boehringer, expert în metale prețioase și deputat al partidului de extremă dreapta Alternative für Deutschland, a declarat:

„Când am început, am fost acuzați că promovăm teorii ale conspirației.”
Pentru el, motivul principal pentru repatrierea aurului nu are legătură cu administrația americană actuală. Aurul este o rezervă de ultimă instanță pentru băncile centrale și trebuie păstrat fără riscuri din partea unor terțe părți. În momentele de criză, nu contează doar dreptul legal de proprietate, ci controlul fizic asupra aurului.”

În Italia, partidul Frații Italiei, condus de Giorgia Meloni, a susținut în 2019 repatrierea rezervelor de aur, iar Meloni promitea să aducă aurul acasă dacă ajunge la putere. Însă, de când a devenit prim-ministru în 2022, Meloni a păstrat tăcerea pe această temă, dorind să mențină relații bune cu administrația Trump și să evite escaladarea unui război comercial.

Fabio Rampelli, parlamentar al Fraților Italiei, a explicat poziția actuală a partidului:

„Locația geografică a aurului Italiei are o importanță relativă, având în vedere că este păstrat de un prieten și aliat istoric”.

Bert Flossbach, investitor german și cofondator al Flossbach von Storch, cel mai mare manager independent de active din Germania, a exprimat o opinie similară:

„Repatrierea aurului acum, cu mare tam-tam, ar transmite un semnal că relațiile cu SUA se deteriorează”.

Reacții din partea investitorilor și băncilor centrale

Bundesbank a declarat pentru Financial Times că

„evaluează regulat locațiile de depozitare a aurului, conform ghidurilor din 2013, care iau în calcul atât securitatea, cât și lichiditatea, pentru a se asigura că aurul poate fi vândut sau schimbat în valută străină dacă este necesar.”

Banca a subliniat că Rezerva Federală din New York rămâne „un depozit important” pentru aurul german, adăugând:

„Nu avem niciun dubiu că New York Fed este un partener de încredere și sigur pentru păstrarea rezervelor noastre de aur”.

Reprezentanții Băncii Italiei, biroul lui Meloni și Ministerul de Finanțe din Berlin au refuzat să comenteze subiectul.