Golden Dome: cel mai ambițios proiect militar din istorie

Proiectul Golden Dome promite un scut total împotriva rachetelor și a dronelor, dar costurile și eficiența ridică semne de întrebare majore.

Ambiții uriașe și consecințe strategice

Donald Trump este interesat de proiecte grandioase. Totodată, pare să-și dorească ca America să-și reducă aventurile militare externe. Scutul Golden Dome este, probabil, cel mai amplu proiect la care s-a gândit și, totodată, cel mai mare din istoria sistemelor militare. Scutul urmează să protejeze America împotriva dronelor și a rachetelor, inclusiv a celor nucleare. Dacă va fi realizat, ar deveni unul dintre cele mai costisitoare și complexe proiecte militare din istorie. Criticii îl cataloghează drept o iluzie costisitoare. Cei care susțin ideea afirmă că o protecție de acest fel era de multă vreme necesară, scrie The Economist.

Un proiect colosal, mai complex decât oricare altul gândit în istorie

Golden Dome doar amintește de alte astfel de proiecte din istorie, cum ar fi SDI-ul lui Reagan sau Iron Dome-ul israelian. În realitate, este de departe mai complex decât oricare dintre acestea.

Inițiativa de Apărare Strategică (SDI), lansată de președintele american Ronald Reagan în 1983, a fost un program ambițios, care urmărea dezvoltarea unui scut antirachetă capabil să intercepteze, din spațiu, rachete nucleare sovietice. Proiectul, supranumit, popular, „Războiul Stelelor”, propunea folosirea de lasere, sateliți și alte tehnologii avansate pentru a detecta și distruge rachetele balistice, înainte de a ajunge pe teritoriul SUA.

Deși a stimulat o revoluție tehnologică în domeniul apărării, majoritatea sistemelor imaginate atunci erau imposibil de realizat cu tehnologia anilor ’80. SDI ar fi fost, la rândul său, costisitor și a atras și critici pentru că risca să destabilizeze echilibrul nuclear global, prin relansarea cursei înarmărilor. În final, proiectul a fost redus semnificativ în anii ’90, dar a influențat profund cercetarea militară și dezvoltarea ulterioară a sistemelor moderne de apărare antirachetă.

Sistemul lui Trump este mult mai ambițios și vizează un teritoriu vast. Noul sistem va intercepta amenințări mai diverse decât ar fi fost capabil SDI, inclusiv drone mari, rachete de croazieră și rachete hipersonice. Rachetele intercontinentale balistice (ICBM) vor fi, de asemenea, contracarate. Scutul ar urma să fie eficient și în fața amenințărilor cu echipamente noi, care sunt mai greu de detectat și neutralizat.

Un complex de sisteme și tehnologii integrate

Detaliile exacte privind funcționarea scutului rămân, deocamdată, neclare. Departamentul Apărării al Statelor Unite afirmă că are un plan preliminar, dar nu a dezvăluit informații concrete. Golden Dome nu va fi un singur sistem, ci o colecție complexă de componente interconectate. Vor fi necesari senzori pentru monitorizare, interceptoare lansate de pe uscat, de pe mare sau din spațiu, și software pentru coordonare și pentru luarea deciziilor automate.

Unele componente deja există. Printre acestea, sistemul AEGIS, rachetele GMD și bateriile mobile Patriot și THAAD, folosite în Ucraina și Israel. Acestea interceptează avioane, rachete de croazieră și unele rachete balistice. Totuși, vor fi necesare noi tehnologii, pentru a gestiona roiuri de drone. Va fi necesar, de asemenea, un software de comandă, care să poată face diferența între rachete și fenomene atmosferice. Interceptoare spațiale vor viza rachetele imediat la lansare, când sunt lente și vizibile. Aceste interceptoare sunt inspirate din conceptul Brilliant Pebbles al SDI.

Costuri astronomice pentru sistemele orbitale

Estimările de cost includ opțiuni variind de la 250 de miliarde la 3,6 trilioane de dolari – învestiții întinse pe două decenii, în funcție de nivelul de protecție planificat. Interceptoarele spațiale necesită înlocuire frecventă, deoarece orbitează scurt și ard la reintrarea în atmosferă.

Automatizarea permite reacție rapidă, dar implicarea umană poate crește numărul de interceptoare necesare. Orbitele trebuie să acopere spațiul global, ceea ce impune un număr uriaș de sateliți. Ar fi necesari până la 85.000, adică de zece ori mai mult decât constelația Starlink.

Competiție industrială pentru realizarea acestui proiect

Pentagonul a primit propuneri de la marii producători tradiționali și de la diverse startup-uri cunoscute pentru inovație, precum SpaceX, Anduril și Palantir. Lockheed Martin furnizează radare, rachete și software, în timp ce startup-urile propun soluții mai ieftine și eficiente pentru urmărirea și analiza amenințărilor.

Cel mai probabil, proiectul va fi implementat de un mix de companii tradiționale – căutate în special pentru componente mari – și startup-uri – pentru software-ul de coordonare. Aceasta deschide oportunități economice și industriale majore în sectorul apărării.

Limitele strategice și riscurile economice

Eficiența Golden Dome depinde de rata de succes și de tipul de rachete interceptate. Un scut perfect este imposibil de creat, comentează sursa citată. Rachetele balistice sunt extrem de rapide, iar atacatorul poate folosi iluzii sau rachete ieftine, crescând costul apărării de 40-150 ori.

Chiar și cu 90% rată de succes, unele rachete nucleare pot trece de scut, iar pierderile pot fi catastrofale. Strategia americană urmărește limitarea daunelor, prin atacuri preventive asupra arsenalului nuclear advers. Această strategie, însă, poate stimula o nouă cursă a înarmărilor.

Lecții din trecut pentru un viitor incert

SDI-ul lui Reagan a eșuat din cauza tehnologiei premature, din cauza opoziției politice și, mai ales, din cauza fondurilor insuficiente. Experiența istorică sugerează că Golden Dome ar putea fi un proiect costisitor sau ineficient, dar poate fi și o oportunitate strategică reală, comentează sursa citată.

Progresele tehnologice recente fac proiectul ceva mai realist decât SDI-ul. Însă un astfel de proiect va influența echilibrul global de putere și dinamica industriei de apărare, mai scrie sursa citată.