Donald Trump se grăbește să demareze construcția Grădinii Naționale a Eroilor Americani, un proiect de suflet anunțat încă din precedentul său mandat, care acum ar putea intra în linie dreaptă. Președintele visează să creeze ceva realist, măreț și costisitor și tocmai de aceea a alocat acestei inițiative un buget de 34 de milioane de dolari. Planul are nenumărate probleme și, în mod ciudat – comentează Politico, asta nu are legătură cu disputele culturale cu privire la cine ar trebui sau nu inclus în această expoziție națională de statui.
Anunțată pentru prima oară în timpul protestelor din 2020, grădina a fost o mișcare ideologică destul de clară: în timp ce stânga dărâma statui, Trump spunea că este motivat să celebreze America cu mândrie. Ordinul său executiv conține o listă lungă de personaje istorice, printre care Patrick Henry, Sojourner Truth, Mark Twain, Eleanor Roosevelt, Muhammad Ali, William Rehnquist, Whitney Houston și Steve Jobs.
Artiști, curatori și critici, alături de diverși alți profesioniști care au analizat proiectul, sunt îngrijorați de un aspect mult mai practic: America nu are suficienți sculptori de calitate sau turnătorii cu standarde muzeale care să poată realiza proiectul în ritmul alert cerut de Trump.
„Pare complet nefezabil”, a spus Daniel Kunitz, editor al revistei Sculpture.
Aambițiile, totuși, rămân mari. Planul presupune dezvelirea a 250 de statui în mărime naturală până la cea de-a 250-a aniversare a națiunii, pe 4 iulie, anul viitor. După ce a decimat o bună parte din birocrația federală în domeniul artelor, administrația Trump a redirecționat ceea ce a mai rămas către acest proiect în aer liber – un obiectiv clar al președintelui încă din primul său mandat.
„Va fi ceva cu adevărat extraordinar”, le-a spus Trump unor invitați la Casa Albă, în februarie. „Vom crea unele dintre cele mai frumoase opere de artă”. Potrivit unuia dintre multiplele ordine executive emise pentru acest scop, totul este menit să „reflecte splendoarea uimitoare a excepționalismului atemporal al țării noastre”.
Foto: Shutterstock
Calendarul strâns stabilit pentru implementare pare să garanteze, însă, doar eșecul. Rezultatul, comentează The Guardian, ar putea fi mai puțin uimitor, mai puțin splendid și mai puțin atemporal. Și, cel mai probabil, mai puțin american: partea cu scrisul mic din acest plan interzice statuile „abstracte sau moderniste”, iar cea mai mare concentrare de artiști și fabricanți care lucrează în stilul realist tradițional, preferat de Trump, se găsește… în China, nu în SUA.
„Ai supraîncărca capacitatea artiștilor din această țară care fac așa ceva, și capacitatea turnătoriilor”, a spus Dylan Farnum, fost director al Walla Walla Foundry, una dintre cele mai reputate astfel de facilități din America. „Sunt locuri unde poți produce rapid. În China pot face asta.”
Multe turnătorii de artă din SUA au programările ocupate pe o perioadă de șase până la optsprezece luni. Și, oricum, nici nu sunt așa de multe: lista International Sculpture Center include doar 69. Deși tehnologia a accelerat lucrurile- în prezent poți imprima 3D un model înainte de turnare -, o producție mai rapidă implică de obicei colaborări cu facilități din China sau din alte țări.
În cel mai bun caz, astfel de colaborări pot produce o statuie utilizabilă, la un preț rezonabil. Dar dacă lucrarea este făcută în grabă și fără inspirație, ar putea părea mai degrabă un manechin ieftin decât un monument național.
„Nu oferă calitatea pe care o căutăm, de obicei”, a spus Andrew Pharmer, care conduce o mare turnătorie de artă în Kingston, New York. „Dacă sculptezi fizic, poți reda detalii până la nivelul unei amprente. Din experiența mea, nimic digital nu poate face asta”.
Foto: Shutterstock
Un comentator a comparat proiectul lui Trump cu o versiune a muzeului de ceară Madame Tussaud: proiectul ar putea fi atractiv pentru turiști, dar nicidecum ceva care să inspire nația americană și să suscite de venerație, așa cum și-ar dori Trump.
Casa Albă nu a răspuns întrebărilor cu rivire la calendar sau despre utilizarea producătorilor din străinătate. „Grădina Națională a Eroilor Americani (National Garden of American Heroes) va fi un monument frumos, în cinstea spiritului Americii”, a transmis un purtător de cuvânt.
Chiar și fără a lua în calcul transportul trans-Pacific (și noile tarife), calendarul este foarte strâns. Autoritățile federale încă nu au desemnat sculptorii care urmează să lucreze fiecare statuie. Termenul-limită pentru înscrieri este 1 iulie — cu doar 368 de zile înainte de aniversarea Americii. Solicitanții trebuie să aleagă 10 sau 20 de nume din lista de eroi istorici propusă de Trump; National Endowment for the Humanities (NEH) va anunța apoi ce personalitate trebuie sculptată de fiecare câștigător. Asta nu se va întâmpla până la sfârșitul lui septembrie, ceea ce reduce și mai mult timpul de execuție. Termenul final de livrare este 1 iunie 2026.
Nici nu e clar nici cine va aplica. Imaginea negativă a lui Trump în rândul comunității artistice i-ar putea descuraja pe mulți candidați. Și, deși onorariul este de 200.000 de dolari pe statuie, suma nu pare chiar atât de generoasă dacă iei în calcul costurile materialelor și turnării: administrația cere ca statuia să fie realizată în marmură, granit, bronz, cupru sau alamă. (În 2022, statul Arkansas a alocat 750.000 de dolari pentru a crea două statui din bronz — cântărețul Johnny Cash și activista pentru drepturi civile Daisy Bates — pentru Capitoliu.)
Deoarece mulți sculptori americani de prestigiu nu lucrează în stil figurativ tradițional, cei care se vor înscrie în competiție s-ar putea să aibă mai puțină experiență în proiecte de prestigiu. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău – mai ales pentru tradiționaliștii care vor să promoveze stilurile clasice. Totuși, asta crește riscul unui eșec logistic.
„E ușor să generezi cu AI o statuie cu Dick Van Dyke”, mi-a spus Farnum. „E mult mai greu să o duci la bun sfârșit”
Nu întâmplător realizarea unei statui durează ani întregi, chiar și în era modelării pe calculator și a sculpturii robotizate. Mai ales când subiectul este decedat, caz în care provocările includ găsirea unei imagini reprezentative, crearea unui model la scară, sculptarea matriței finale, turnarea statuii în mărime naturală, transportul piesei grele și supravegherea instalării.
Pe lângă asta, arta publică implică multă colaborare și feedback din partea beneficiarilor – un dans diplomatic care prelungește și mai mult procesul.
„Lansezi o cerere de propuneri, apoi urmează o perioadă lungă de lucru cu instituțiile”, spune Kunitz. „Un an este foarte improbabil”. Cu greu ne putem imagina o conducere numită de Trump renunțând la dreptul de a revizui ceea ce produce un artist.
Și mai e o problemă: locația. Nu există încă una. Planul prevede identificarea unui spațiu potrivit. Asta nu s-a întâmplat încă, deși guvernatoarea din Dakota de Sud a oferit un loc în apropiere de Mount Rushmore. Presupunând că locul este adecvat, el trebuie totuși achiziționat, curățat și pregătit pentru o vastă colecție de statui și (cel puțin ața se speră) pentru un public pe măsură.
Umbra lui Rushmore s-ar potrivi perfect cu simbolismul politic al proiectului. Inevitabil, lista controversată a primit multă atenție. Ea include figuri criticate pentru poziții rasiale, precum Cristofor Columb, Andrew Jackson și John James Audubon. Alții remarcă prezența disproporționată a intelectualilor conservatori (Russell Kirk, Milton Friedman, William F. Buckley Jr., Jeane Kirkpatrick), în comparație cu cei de stânga. Și există și alegeri cu totul ciudate — precum Alex Trebek, prezentatorul canadian al emisiunii Jeopardy.
Dar, tipic pentru epoca noastră dominată de războaie culturale permanente, furia politică a deturnat atenția de la logistica de bază a planului — și de la întrebarea dacă rezultatul final va fi, pur și simplu, demn estetic de o mare națiune.
„Nu pare a fi un proiect serios”, a spus Kunitz. „Pare, mai degrabă, o formă de trolling”.
Mulți văd în acest demers diviziunea artistică clasică dintr-o epocă populistă: este sau nu necesar un proiect să urmărească atractivitatea în masă, un loc pentru selfie-uri Instagram și poze caraghioase? Sau ar trebui – așa cum susțin criticii culturali conservatori – un demers care să aspire la titlul de capodoperă durabilă a civilizației?
Întreaga carieră a lui Trump oferă un indiciu destul de clar despre ce răspuns ar da administrația sa, oricât de elocvent ar vorbi despre un testament al măreției americane.
„E o mentalitate de circ, și el e un showman”, a spus Ken Lum, sculptor și profesor la Universitatea Pennsylvania, care a realizat monumente publice importante, în stil naturalist. Lum spune că nu e optimist cu privire la impactul politic al grădinii, dar crede că proiectul ar putea avea totuși succes la public – ca o atracție de margine de drum, dacă nu ca un monument etern. „Pentru mulți oameni care merg la Mount Rushmore, va fi un loc cu toalete publice, chioșcuri și suveniruri, și îți poți face o poză cu Babe Ruth sau MLK sau oricine altcineva”.