Guvernele europene acordă 400 de miliarde de euro pentru arme în 2025

Războiul hibrid dus de Rusia împinge guvernele europene la investiții masive în apărare. În 2025, bugetele militare combinate ale Europei ar urma să atingă pragul uriaș de 400 de miliarde de euro, potrivit unei analize publicate de Avvenire.

Guvernele europene accelerează cheltuielile militare în toată Europa

După anexarea Crimeei din 2014, Europa a început să aloce resurse tot mai mari pentru apărare. Războiul din Ucraina, incursiunile aeriene și presiunea constantă exercitată de Moscova asupra statelor vecine au transformat continentul într-o regiune aflată pe picior de război.

Datele recente arată o creștere constantă a cheltuielilor militare, cu un salt de 19% doar anul trecut. În 2025, nota de plată ar putea atinge 400 de miliarde de euro, un nivel record. Această mobilizare financiară este justificată de guverne prin necesitatea apărării frontierelor estice și a pregătirii pentru scenarii imprevizibile.

China accelerează cursa pentru cipuri AI proprii. Alternativa locală la Nvidia, pas decisiv pentru controlul infrastructurilor critice

21:01

ANALIZĂ

Giganții tech critică politicile de reglementare pentru AI promovate de „țarul cripto” de la Casa Albă

19:35

ANALIZĂ

Germania, Franța și noul echilibru militar

În Germania, tabuurile legate de apărare au dispărut treptat. Berlinul încearcă să-și redefinească rolul militar în Europa, iar parteneriatul tradițional cu Franța trece printr-o fază de reevaluare. În locul vechilor alianțe largi, apare tot mai frecvent fenomenul de „minilateralism”, adică formarea de alianțe restrânse și flexibile pentru obiective punctuale.

Pe de altă parte, NATO trece printr-o etapă de incertitudine privind implicarea Statelor Unite. În timp ce Washingtonul își concentrează atenția pe competiția strategică cu China și pe propriile probleme interne, Europa resimte o diminuare a sprijinului american tradițional. Această schimbare obligă Alianța Nord-Atlantică să-și întărească propriile mecanisme de apărare și să-și redefinească strategiile pe flancul estic.

Guvernele europene din Est, scena principală a confruntării

În ultimii ani, incursiunile aviației și dronelor rusești în Estonia, Polonia și România au devenit semnale clare ale unei escaladări. De asemenea, survolările misterioase în alte zone ale continentului arată că Moscova testează constant vigilența europeană.

Răspunsul a fost accelerarea planurilor pentru un „zid” defensiv între Arctica și Marea Neagră. NATO și statele membre discută întărirea apărării aeriene și maritime, precum și consolidarea posturilor de observație și a rețelelor de supraveghere în Est.

Totodată, conflictul din Ucraina subminează superioritatea forțelor comune și obligă Alianța să adopte logici de luptă multidomeniu, care combină componente terestre, aeriene, maritime și cibernetice. Implementarea acestor strategii este însă complicată de prezența masivă a armamentului rusesc în regiune.

Arcul de oțel al Rusiei și rolul Belarusului

Pe flancul său vestic, Rusia a construit un adevărat arc de oțel, cuprinzând rachete anti-navă, sisteme antiaeriene, lansatoare hipersonice și drone. Această barieră anti-acces este menită să protejeze teritoriul rus și să limiteze manevrele occidentale în proximitatea frontierelor sale.

Belarus joacă un rol central în acest dispozitiv. Prin alianța strânsă cu Moscova, Minsk funcționează ca o extensie strategică a Federației Ruse. Poziția sa geografică, la doar 400 de kilometri de Moscova, transformă Belarusul într-o zonă-tampon crucială între Marea Baltică și Marea Neagră.

Experții militari subliniază că această zonă de 200.000 km² devine un dig între Ucraina și statele baltice, permițând Rusiei să-și mențină controlul și să evite izolarea enclavei Kaliningrad. Extinderea NATO către Suedia și Finlanda a accentuat tensiunile, dar Kremlinul continuă să vadă Belarusul drept un scut strategic indispensabil.

NATO sub presiunea realităților geopolitice

Noua „Cortină de Fier” reconfigurată în Estul Europei pune NATO în fața unor provocări majore. Rețeaua de apărare aeriană trebuie extinsă și adaptată la noile amenințări, iar regulile de angajament trebuie revizuite pentru a răspunde tacticilor hibride folosite de Rusia.

În plus, lipsa certitudinii privind sprijinul american obligă statele europene să se auto-susțină financiar și militar. Dacă în trecut, Washingtonul era garantul suprem al securității continentului, astăzi responsabilitatea revine în mare măsură guvernelor europene.