Investitorii europeni care spuneau că industria de armament e „lipsită de etică” se întrec acum să cumpere rachete

Dogma ESG, adică „o guvernanță ecologică, socială și corporativă”, a încurajat mulți investitori în ultima decadă să considere că sprijinirea industriei de apărare este lipsită de etică. Majoritatea acestora nu mai prididesc acum să cumpere rachete. Creșterea cheltuielilor NATO pentru securitate transformă un sector odinioară marginalizat în marele favorit al pieței de capital, se arată într-o analiză realizată de The Telegraph. Titlurile Babcock, de pildă, au crescut cu circa 120% în ultimul an. Rheinmetall, companie care produce tancul Panther pentru Germania și a furnizat Ucrainei vehiculul Leopard, a urcat cu aproximativ 250% și a crescut cu un uluitor 1.600% de la invadarea Ucrainei de către Rusia.

În urmă cu cinci ani, Babcock – contractor de submarine nucleare -, trecea dintr-o criză în alta. Acest gigant din domeniul apărării și al ingineriei suferise o serie de avertismente fie privind profitul, fie pentru întârzieri în publicarea rezultatelor financiare. Fondurile speculative pariau constant că prețul acțiunilor va continua să scadă, iar titlurile sale se aflau printre cele mai vândute în lipsă de la Bursa de la Londra. Directorul general, pe atunci proaspăt numit, David Lockwood, avea un munte foarte abrupt de urcat.

Babcock era, pe atunci, doar una dintre multele companii din industria de apărare aflate în dificultate, în contextul în care investitorii adoptaseră dogma ESG – guvernanță ecologică, socială și corporativă – care considera că sprijinirea industriei de apărare este lipsită de etică. Între timp, situația s-a schimbat radical. Odată cu amenințarea războiului, care pare din ce în ce mai concretă, și cu accelerarea cheltuielilor pentru apărare, investitorii se întorc în forță către acest sector.

Babcock a devenit un favorit al bursei

Contractorul de submarine nucleare a revenit triumfal în indicele FTSE 100 în luna martie. Acțiunile sale au crescut miercuri cu până la 13%, după ce compania a anunțat o răscumpărare de acțiuni în valoare de 200 de milioane de lire sterline și a revizuit în sus estimările privind profitul.

Renașterea Babcock simbolizează noul val de încredere care străbate industria europeană de apărare. O lume măcinată de conflicte trebuie să se descurce acum și cu amenințarea lui Donald Trump că America ar putea retrage sprijinul acordat NATO. Într-un astfel de context, investitori se orientează către companii cu legături strânse cu aparatul militar occidental, ceea ce stimulează atât prețurile acțiunilor, cât și moralul din industrie.

După ani de declin gestionat în domeniul apărării, Lockwood afirmă că mesajele transmise de guvernele europene, atât public cât și în privat, s-au schimbat fundamental.

„Am avut întâlniri cu guverne europene continentale, unde participam la licitații, și mi s-a spus: «Dacă v-am selecta, ați putea livra mai repede?»”, spune el.

„Este o schimbare interesantă, pentru că, dacă ne uităm cu cinci ani în urmă, întrebarea era: «Putem să mai tăiem din costuri?» Nu conta dacă puteai livra, ci dacă puteai livra ieftin. Acum tonul discuției este radical diferit”.

Începutul unei „noi ere a apărării”

Miercuri, Lockwood a declarat începutul unei „noi ere a apărării”, în timp ce Babcock raporta rezultate financiare solide. Solicitările președintelui Trump ca Europa să-și plătească singură apărarea – și să își majoreze bugetele de securitate la 5% din PIB cât mai curând – au propulsat acțiunile din apărare, în timp ce guvernele occidentale aprobă bugete tot mai mari cu scopul de a-și consolida furnizorii naționali.

În martie, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a prezentat planul „ReArm Europe”, prin care solicită o creștere a cheltuielilor pentru apărare cu 800 de miliarde de euro (682 miliarde de lire sterline), după ce SUA a întrerupt temporar ajutorul militar acordat Ucrainei.

Sfârșitul Războiului Rece a adus o reducere semnificativă a bugetelor de apărare

Sfârșitul Războiului Rece a adus un declin sistematic al capacităților de apărare europene. Între 1990 și 2014, așa-numitul „dividend al păcii” a redus cheltuielile de securitate din Europa de la 2,3% din PIB, la un minim de 1,3%. În 2024, această cifră a urcat din nou spre 2%, însă unele țări NATO continuă să rămână în urmă.

În timpul administrației Trump, Casa Albă a criticat dur pasivitatea Europei. Într-un mesaj care s-a strecurat către presă, secretarul american apărării, Pete Hegseth, vorbea despre „parazitismul european”, pe care îl caracteriza drept „patetic”.

Liderii NATO i-au adus elogii lui Trump pentru că a trezit Europa din amorțeală și pentru că a reaprins sentimentul de urgență în privința investițiilor militare. „Fără președintele Trump, acest lucru nu s-ar fi întâmplat”, a spus Mark Rutte, secretarul general al NATO, la Haga. Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că acum există „convingerea că NATO, în special partea europeană, trebuie să facă mai mult”.

„Schimbare pe termen lung spre refacerea unui sistem credibil de descurajare militară”

Richard Drake, reprezentant al producătorului american de tehnologie de apărare Anduril, spune că se simte o „reevaluare fundamentală a priorităților de apărare în Europa” și o „schimbare pe termen lung, orientată spre refacerea unui sistem credibil de descurajare militară”.

„Pentru prima dată în ultimele decenii, cheltuielile europene pentru apărare încep să se alinieze cu amploarea și complexitatea amenințărilor cu care se confruntă”, adaugă Tristram Constant, de la Applied Intuition UK, o companie care dezvoltă software autonom pentru sectorul militar.

În consecință, acțiunile contractorilor militari au înregistrat creșteri explozive. Titlurile Babcock au crescut cu circa 120% în ultimul an. În Europa, Rheinmetall – care produce tancul Panther pentru Germania și a furnizat Ucrainei vehiculul Leopard – a urcat cu aproximativ 250% în același interval, iar, în total, a crescut cu un uluitor 1.600% de la invadarea Ucrainei de către Rusia.

Acest model se repetă în întreaga industrie de apărare de pe continent, de la BAE Systems – care dezvoltă obuzierul Archer pentru Suedia – la gigantul francez Airbus, care a fost selectat pentru a construi sateliți de comunicații pentru Bruxelles. Indicele FTSE All-Share Aerospace and Defence, care urmărește performanța companiilor din acest sector, a crescut cu 57% în ultimele 12 luni.

Un contract de 1,6 miliarde de lire sterline pentru Babcock

Babcock, care întreține flota de submarine nucleare a Marii Britanii, a obținut, în martie, un contract de 1,6 miliarde de lire sterline pentru întreținerea și repararea vehiculelor blindate, inclusiv a tancului Challenger 2, folosit în Ucraina.

Până de curând, acțiunile companiilor de apărare europene erau evitate de investitori fideli principiilor ESG. În 2021, Rupert Soames, nepotul lui Winston Churchill, spunea despre investitorii etici că sunt „niște tipi care mănâncă cârnați, dar nu vor să știe cum sunt făcuți”. Deși fondurile ESG nu s-au grăbit să investească în domeniul apărării, câteva – precum Allianz – și-au revizuit recent politicile privind investițiile în securitate.

Trevor Taylor, de la think tank-ul de apărare RUSI, estimează că guvernele europene vor investi masiv în capacități suverane, pentru a-și reduce dependența de un aliat american din ce în ce mai imprevizibil. În tehnologii esențiale precum apărarea aeriană, „țările europene nu vor dori să se bazeze pe sisteme fabricate în SUA”.

Europa a cheltuit prea mult pe personal și prea puțin pe echipamente de înaltă tehnologie

„Europa nu trebuie doar să cheltuie mai mult pentru apărare, ci și să cheltuie altfel”, spune Tom Bailey, de la fondul de investiții în apărare HANetf. Asta înseamnă construirea de capacități reale și reducerea dependenței de echipamente fabricate în SUA. Investitorii au luat notă de acest lucru și au reevaluat în consecință companiile europene de apărare”.

Europa, mai spune el, a cheltuit prea mult pe personal și prea puțin pe echipamente de înaltă tehnologie, comparativ cu SUA.

„În prezent, aproximativ 32% din bugetele militare europene sunt alocate pentru echipamente. Polonia, considerată un barometru al reînarmării europene, a cheltuit peste jumătate din bugetul său de apărare pe echipamente în 2024. Este probabil ca alte țări să urmeze acest model. Această schimbare, în sine, ar putea aduce zeci de miliarde de euro în plus pentru achiziții de echipamente – și, odată cu