Ambiția Statelor Unite de a deveni principalul furnizor de gaze naturale pentru Europa de Est întâmpină primele obstacole serioase. În Grecia, licitațiile pentru rezervarea capacităților de transport destinate gazului natural lichefiat (GNL) american au eșuat aproape complet, în condițiile în care companiile energetice au manifestat un interes minim. Autoritățile de la Atena și analiștii din sectorul energetic pun acest rezultat pe seama tensiunilor crescânde dintre SUA și Uniunea Europeană și a politicii comerciale imprevizibile promovate de președintele Donald Trump.
Episodul ridică semne de întrebare asupra sustenabilității strategiei occidentale de înlocuire a gazului rusesc și reaprinde dezbaterea privind riscul apariției unei noi dependențe geopolitice, de această dată față de Statele Unite.
Cu doar două luni în urmă, oficiali americani vizitau Atena pentru a promova Grecia drept viitor hub energetic al Mediteranei. Planul prevedea ca terminalele elene, recent construite sau modernizate, să primească volume semnificative de GNL din SUA, care să fie apoi direcționate către Bulgaria, România, Ucraina și alte piețe din regiune prin rețeaua de conducte cunoscută drept „Coridorul Vertical”, arată Politico.
„Ceea ce vedem pentru viitorul Greciei și al Statelor Unite este ca Grecia să fie un centru energetic și să demonstreze această dominație energetică pe care ambele țări o pot experimenta și pe care o pot colabora pentru a obține rezultate extraordinare”, declara atunci ambasadorul SUA, Kimberly Guilfoyle.
Entuziasmul inițial s-a lovit însă de realitatea pieței. Când guvernul grec a lansat licitațiile pentru accesul la conductele care transportă gazele din terminalele GNL, răspunsul companiilor a fost aproape nul. Dintr-o capacitate totală de aproximativ 72 de gigawați-oră scoasă la ofertă pe trei rute diferite, au fost rezervate doar 48 de megawați-oră, adică mai puțin de 0,1% din total. O licitație anterioară, organizată în decembrie, nu a atras nicio ofertă.
Ministrul grec al Energiei, Stavros Papastavrou, a recunoscut public amploarea eșecului și a pus rezultatul pe seama deteriorării relațiilor dintre UE și SUA. „Licitațiile nu au mers deloc bine, iar acest lucru a fost rezultatul conflictului care a existat și încă există [între UE și SUA]”, a declarat acesta pentru presa locală.
Potrivit specialiștilor, dacă licitațiile ar fi fost un succes, acestea ar fi semnalat încrederea traderilor în capacitatea SUA de a livra constant GNL și în existența unei cereri solide pe piețele din Europa de Est. Rezultatul slab sugerează însă o reticență accentuată față de angajamente pe termen mediu și lung.
Analiștii indică drept principală cauză instabilitatea politică și comercială generată de administrația Trump. „Există toate aceste incertitudini introduse de poziția lui Trump și de relația sa cu Europa și toată lumea pare să se abțină cumva să vadă cum evoluează lucrurile”, a explicat Charles Ellinas, cercetător senior la Centrul Global pentru Energie al Consiliului Atlantic.
Acesta a avertizat că, în lipsa unui cadru previzibil al relației transatlantice, investitorii evită să își asume riscuri majore. „Dacă Trump continuă să fie imprevizibil și să facă ceea ce a făcut la Davos, nimeni nu va dori să investească, să ia sau să aducă noi inițiative până nu va ști încotro se îndreaptă aceste lucruri”, a mai spus Ellinas.
În paralel, unii observatori au menționat și factori economici concreți, precum taxele ridicate de transport și cererea relativ scăzută de gaze în țările situate de-a lungul coridorului. Aceste elemente diminuează competitivitatea rutelor din Grecia în raport cu alternativele existente.
Dincolo de eșecul punctual al licitațiilor, experții avertizează asupra unei probleme structurale: tendința UE de a înlocui dependența de gazul rusesc cu o dependență tot mai accentuată de importurile din SUA.
„O provocare serioasă pentru UE este aceea că pare să înlocuiască o dependență (Rusia) cu alta (SUA)”, a declarat Harry Tzimitras, directorul Centrului de Cercetare a Păcii din Oslo, Cipru. El a subliniat că poziția imprevizibilă a administrației americane poate transforma această dependență într-un risc strategic major.
În opinia sa, Uniunea Europeană riscă să repete greșelile trecutului, întârziind diversificarea reală a surselor de energie și bazându-se excesiv pe un singur furnizor dominant, chiar dacă acesta este un aliat politic.
Lipsa de interes pentru capacitățile din Grecia este explicată și prin faptul că există rute alternative mai competitive, cu tarife de tranzit mai reduse. Ucraina, de exemplu, preferă aprovizionarea prin Polonia și Lituania, unde costurile sunt mai mici și cadrul de reglementare este mai clar, chiar dacă o parte din gaz provine tot din SUA.
Autoritățile elene au atras atenția și asupra ambiguității poziției Uniunii Europene. Deși Bruxelles-ul a accelerat reducerea importurilor de gaze rusești, nu a finalizat în același ritm ajustările de reglementare necesare pentru deschiderea unor rute alternative eficiente.
Ministrul Papastavrou a precizat că designul produselor oferite prin Coridorul Vertical nu a primit încă aprobarea completă a Comisiei Europene, deoarece nu este pe deplin aliniat cadrului de reglementare comunitar. Această incertitudine legislativă descurajează suplimentar companiile interesate să rezerve capacități pe termen lung.