Tensiunile dintre statul român și grupul rus Lukoil escaladează în zona offshore a Mării Negre. Subsidiara Lukoil Overseas Atash BV, operator al perimetrului EX-30 Trident, a notificat oficial autoritățile române că se află într-o situație de forță majoră care împiedică desfășurarea operațiunilor de explorare a gazelor naturale.
În paralel, compania a deschis un proces împotriva Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon și împotriva Romgaz, solicitând recunoașterea juridică a cazului de forță majoră. Acțiunea a fost înregistrată în februarie 2026, potrivit datelor disponibile în sistemul instanțelor. Miza este una majoră: un potențial zăcământ offshore evaluat în spațiul public la zeci de miliarde de metri cubi de gaze.
Perimetrul EX-30 Trident este situat în zona economică exclusivă a României, la aproximativ 170 de kilometri de țărmul Mării Negre. În cadrul asocierii, Lukoil deține aproximativ 88% din participație, iar restul revine companiei de stat Romgaz.
În 2025, au fost anunțate pregătiri pentru forarea unei sonde de explorare, în contextul în care proiectul era considerat unul strategic pentru creșterea producției interne de gaze.
Notificarea privind forța majoră vine însă într-un moment delicat. Guvernul României a instituit recent un regim de supraveghere extinsă asupra unor entități ale grupului Lukoil din România, invocând prevenirea scurgerilor de capital și riscuri de natură strategică.
Potrivit explicațiilor publice, asocierea unei companii de stat românești cu un operator rus într-un proiect energetic major este considerată o posibilă vulnerabilitate, în actualul context geopolitic și al regimului de sancțiuni.
În cadrul acordurilor petroliere, forța majoră presupune existența unor evenimente excepționale și imprevizibile care împiedică temporar sau definitiv executarea obligațiilor contractuale.
Legislația prevede proceduri clare de notificare și documentare. Dacă autoritatea competentă nu acceptă argumentele invocate, litigiul poate ajunge în instanță pentru a stabili dacă acordul poate fi suspendat sau chiar încetat fără plata unor despăgubiri.
Prin acțiunea în instanță, Lukoil încearcă să obțină o confirmare juridică a imposibilității de a continua activitățile în condițiile actuale. În funcție de decizia instanței și de poziția autorităților, disputa ar putea avea consecințe directe asupra viitorului acordului petrolier.
Pe lângă procesul deschis de companie, Executivul pregătește și instrumente legale pentru o eventuală denunțare a acordului petrolier, invocând motive de securitate națională.
Contextul internațional este unul tensionat. Potrivit informațiilor apărute în presa internațională, Lukoil are termen până la finalul lunii februarie 2026 pentru a-și restructura sau vinde activele externe, în condițiile în care tranzacțiile sunt supuse aprobărilor și mecanismelor impuse de autoritățile americane.
În acest cadru, compania a anunțat un acord preliminar cu fondul american Carlyle Group pentru vânzarea diviziei care administrează activele externe. Procesul rămâne însă condiționat de aprobări și de competiția altor potențiali cumpărători.
Perimetrul Trident este considerat unul dintre cele mai promițătoare proiecte offshore din sectorul românesc al Mării Negre, alături de alte inițiative de explorare și exploatare din zonă. Estimările vehiculate indică resurse de ordinul zecilor de miliarde de metri cubi, cu investiții substanțiale deja realizate în faza de explorare.
Pentru România, dezvoltarea unor astfel de proiecte are relevanță strategică în contextul securității energetice și al reducerii dependenței de importuri.