Lumea pare să intre în panică demografică

Scăderea natalității e o realitate globală, dar nu este neapărat și o condamnare. În cele mai multe țări din lumea vestică, electoratul îmbătrânit se opune sprijinului pentru familiile tinere, refuză imigrația – care ar suplimenta forța de muncă – și respinge proiectele de creștere a vârstei de pensionare. 

Tot mai îngrijorați cu privire la declinul demografic

Lumea are o problemă. Rata fertilității scade aproape peste tot, ceea ce agravează una dintre cele mai presante provocări politice: raportul tot mai dezechilibrat dintre cei care muncesc și cei care depind de ei. Până acum, nicio politică publică nu a reușit să ridice constant rata natalității peste 2,1, pragul necesar pentru înlocuirea populației. Ungaria a cheltuit anual aproape cinci procente din PIB pentru scheme complexe de sprijin familial – strategie care a inclus subvenţii pentru locuinţe, scutiri de impozit pentru mame şi împrumuturi preferenţiale pentru cupluri cu copii. Totuși, efortul a rămas fără rezultate notabile, scrie Financial Times. Rata natalității a stagnat sub nivelul de înlocuire (≈1,5 copii pe femeie), ceea ce sugerează că aceste măsuri nu au avut rezultat demografic semnificativ.

Sistemele generoase de protecție socială din țările nordice nu s-au dovedit mai eficiente decât modelele mai austere din Statele Unite sau din Marea Britanie. Deocamdată, imigrația compensează scăderea populației active, dar tendința globală a natalității e descendentă și, pe termen lung, aceasta devine o problemă tot mai complexă. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să găsim o soluție reală, comentează sursa citată.

Electoratul îmbătrânit se opune sprijinului pentru familiile tinere

Măsuri care păreau rezonabile cândva, precum „triple lock” din Marea Britanie – mecanismul de creștere anuală a pensiilor – au devenit acum aproape imposibil de retras. În Italia, legătura automată dintre speranța de viață și vârsta de pensionare, o reformă model, riscă să fie anulată de Giorgia Meloni. În modelul italian, dacă speranţa de viaţă la ieşirea la pensie creşte, legea implică o majorare automată a vârstei minime de pensionare. Reforma, considerată un „model” pentru sustenabilitatea sistemului de pensii, a fost gândită pentru a adapta costurile la dinamica îmbătrânirii populaţiei. Dar guvernul condus de Giorgia Meloni ia în considerare anularea acestei legături automate, ceea ce ar putea compromite echilibrul financiar pe termen lung al sistemului de pensii.

Chiar și așa, aceste țări gestionează mai bine îmbătrânirea populației decât Franța, unde sistemul de pensii este sub presiune din cauza scăderii proporţiei populaţiei active. Reformele recente prevăd majorarea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani şi crescerea duratei contribuţiilor, dar au generat proteste masive şi dispute politice majore.

Soluțiile imperfecte totuși funcționează

În lumea bogată, electoratul îmbătrânit se opune sprijinului pentru familiile tinere, refuză imigrația – care ar suplimenta forța de muncă – și respinge creșterea vârstei de pensionare. Într-adevăr, pe termen lung, „să rezolvăm prin imigrație” nu poate fi o strategie durabilă, comentează sursa citată. În țările care integrează bine noii veniți, natalitatea acestora scade în timp, până la nivelul populației locale. Totuși, pentru viitorul apropiat, o piață a muncii deschisă rămâne o soluție pragmatică, chiar dacă politicienii o contestă.

„Homo sapiens. A părăsit scena de bunăvoie”

Deși dinamica este descendentă, este puțin probabil ca specia umană să devină prima din istorie care alege conștient extincția. Poate vom atinge un nou echilibru, în care populația rămasă va fi asigurată de grupuri mai fertile, precum cele religioase, scrie sursa citată. E greu de crezut că pe piatra funerară a omenirii va scrie: „Homo sapiens. A părăsit scena de bunăvoie”. Dacă vom dispărea, va fi din cauza unui foc nuclear, a unui virus creat de om sau a unui colaps climatic – amenințări care, de altfel, devin tot mai presante.

Ar trebui să ne concentrăm asupra amenințărilor care chiar pot distruge lumea mâine, nu asupra unui fenomen lent, slab înțeles și care nu a devennit critic. Nu în ultimul rând, uneori trebuie pur și simplu să ai încredere că viitorul se va descurca singur, mai scrie Financial Times.