Când devenim prea bătrâni ca să mai muncim?

Când devenim prea bătrâni ca să mai muncim? E greu să stabilești un prag arbitrar care să definească bătrânețea. Mick Jagger are 81 de ani. Bruce Springsteen, 75. Paul McCartney, 82. Toți continuă să cânte în fața a zeci de mii de fani. Tom Cruise, la 62 de ani, încă sare din avioane. Cher, la 78 de ani, a lansat recent un album de Crăciun. Richard Branson, 74, conduce în continuare imperiul Virgin. Spuneți ce vreți despre Trump, dar la 78 de ani încă aleargă ca un om de două ori mai tânăr!

Seniorii sunt din nou în centrul atenției, în toată Europa și în lume. Săptămâna trecută, în Danemarca, vârsta pentru obținerea pensiei de stat a fost crescută la 70 de ani, o măsură care a stârnit dezbateri intense în țară. În Statele Unite, același tip de discuție a pornit de la unele semne de întrebare legate de acuitatea mentală a fostului președinte Joe Biden, o dezbatere startată încă de când era în funcție. Warren Buffett și-a anunțat retragerea, la 94 de ani, din conducerea Berkshire Hathaway. Iar comportamentul lui Donald Trump, la vârsta de 78 de ani, continuă să genereze îngrijorare — dacă nu chiar alarmă, scrie The Guardian.

Când devin oamenii prea bătrâni ca să-și mai facă meseria?

De ce nu ne putem opri din cumpărături de Black Friday: trucurile psihologice care ne fac să cheltuim fără măsură

22:07

ANALIZĂ

Prima companie „complet anti-woke” din Silicon Valley. CEO-ul Palantir laudă meritocrația, susține „cultura tribală” și atacă corectitudinea politică

21:24

Reglementările recente îi încurajează pe angajați să rămână activi profesional cât mai mult, crescând progresiv vârsta de la care pot să retragă bani din planurile de pensie. În Statele Unite, acest prag va crește constant în timp, de la 70 ani și jumătate la 75 de ani, până în 2033. Totuși, un studiu recent arată că mai mult de jumătate dintre lucrătorii cu vârsta de peste 50 de ani sunt, de fapt, excluși din zona activă, deși ei nu și-ar fi dorit să se retragă. Legea americană interzice pensionarea forțată, însă companii cunoscute – precum General Electric, Exxon, Intel și Apple — au impus limite de vârstă pentru directorii executivi și pentru membrii consiliilor de administrație.

Potrivit unui raport recent al Rezervei Federale, mai mult de jumătate dintre afacerile mici sunt deținute de persoane care au peste 55 de ani — inclusiv 70% dintre firmele cu mai mult de 50 de angajați. Până la urmă, cine ar trebui să fie conducere?

Întrebarea devine tot mai presantă, pentru că populația de vârstnici este în creștere. În SUA, proporția celor peste 65 de ani era de aproximativ 9% în 1960. Astăzi este aproape 18%, iar până în 2054, aproximativ 84 de milioane de adulți cu vârste de 65 de ani și peste vor reprezenta circa 23% din populație. Speranța de viață era sub 70 de ani în 1960. Acum se apropie de 80. Oamenii trăiesc mai mult și muncesc mai mult. Cu toții cunoaștem persoane de 80 de ani mai lucide decât mulți alții care au jumătate din vârsta lor.

Foto: Shutterstock

Cât de bătrân înseamnă prea bătrân?

Dar vrem, oare, se întreabă jurnaliștii The Guardian, ca un om de 78 de ani să conducă o țară? Să piloteze un avion comercial? Să facă o operație pe cord deschis? Ar trebui cineva de vârsta asta să stingă incendii, să repare acoperișuri, să conducă tiruri, să lucreze într-o turnătorie sau să mâne vite? Probabil că nu. De fapt, când cineva atinge o anumită vârstă, totul ar trebui reanalizat.

Un studiu din 2023 a arătat că aproape jumătate dintre companiile din Fortune 500 erau conduse de persoane peste 60 de ani. Însă doar 28 dintre aceste companii mai aveau ca CEO persoane peste 70 de ani. Se întâmplă ceva între aceste decenii, iar un studiu recent al Universității Stanford ar putea oferi o explicație.

Potrivit cercetării, care a urmărit mii de molecule diferite ale unor persoane cu vârste între 25 și 75 de ani, au fost detectate două mari valuri de schimbări legate de îmbătrânire, în jurul vârstelor de 44 și, din nou, la 60. Acestea explică apariția bruscă a unor probleme de sănătate, precum afecțiunile musculo-scheletice și cardiovasculare. Asta poate explica și “acumularea bruscă de riduri, dureri și senzația generală că ai îmbătrânit peste noapte”. Nu este un proces treptat. Este un șoc. Și, deși studiul s-a concentrat pe efectele fizice, eu cred că mai e ceva ce se întâmplă după 60 de ani: pierderea energiei.

“Nu mai am energie. Vreau doar să joc un pic de golf și să petrec timp cu nepoții”

Am un prieten, spune editorialistul The Guardian, care a trecut de 60 de ani și care obișnuia să administreze un bar în centrul Philadelphiei. Acum lucrează ca manager într-o firmă de producție. L-am întrebat dacă ar mai fi interesat vreodată să revină la administrarea unui bar. “Glumești?”, mi-a zis. “Nu mai am energie. Vreau doar să joc un pic de golf și să petrec timp cu nepoții”.

Și asta spune tot. Majoritatea oamenilor își pierd energia după 60 de ani. Desigur, ne pasă în continuare de ce se întâmplă în lume. Dar munca nu mai e o prioritate. Preferăm să facem alte lucruri, mai plăcute, în anii care ne-au mai rămas. Obosim mai repede. Ne culcăm mai devreme. Ne mișcăm mai încet. Mi s-a oferit recent oportunitatea de a cumpăra afacerea unui competitor și am refuzat. Părea interesant, dar, la fel ca prietenul meu, nu-mi puteam imagina că aș avea energia necesară pentru a face acea tranzacție un succes. Doar gândul mă obosește. Încă mă obosește!