România nu se află printre actorii principali ai disputei care se conturează la nivel european privind finanțarea infrastructurii energetice, însă decizia statelor membre de a reduce contribuțiile planificate pentru proiectele comune de rețea ar putea influența pe termen lung și dezvoltarea sistemului energetic regional. În centrul negocierilor se află miliarde de euro necesare pentru extinderea și modernizarea rețelelor electrice europene, într-un moment în care consumul de energie este așteptat să crească puternic.
Guvernele statelor membre ale Uniunii Europene au diminuat semnificativ planurile Comisiei Europene privind direcționarea unor fonduri către proiecte energetice comune, potrivit unui document intern consultat de Reuters.
Modificarea apare după luni de negocieri tensionate și după opoziția fermă exprimată de Suedia, care a avertizat că ar putea limita exporturile de energie electrică dacă propunerea inițială ar fi fost adoptată fără modificări.
Miza este una majoră pentru viitorul sistemului energetic european. Bruxellesul încearcă să găsească resurse pentru construirea unor noi interconectoare și pentru extinderea infrastructurii necesare integrării energiei regenerabile în rețelele continentului.
Necesitatea unor investiții masive este determinată atât de tranziția energetică, cât și de explozia consumului de electricitate alimentată de centrele de date, electrificarea industriei și dezvoltarea noilor tehnologii.
Planul prezentat de Comisia Europeană în decembrie prevedea ca o parte din veniturile obținute de operatorii de transport și distribuție din așa-numita „congestie a rețelei” să fie redirecționată către proiecte energetice susținute la nivel european.
Mai exact, executivul european propusese ca 25% din veniturile neutilizate provenite din congestie să fie alocate finanțării infrastructurii energetice transfrontaliere.
Congestia apare atunci când rețeaua electrică nu poate transporta întreaga cantitate de energie cerută într-o anumită zonă, ceea ce generează diferențe de preț și venituri suplimentare pentru operatorii sistemelor electrice. Aceste sume au devenit tot mai importante în ultimii ani, pe măsură ce fluxurile de energie dintre state s-au intensificat, iar producția din surse regenerabile a crescut.
Însă numeroase guverne au considerat că o parte prea mare din aceste venituri ar urma să fie transferată către proiecte europene, în detrimentul investițiilor naționale.
Suedia s-a aflat în fruntea opoziției față de planurile Bruxellesului. Autoritățile de la Stockholm au argumentat că veniturile din congestie trebuie să rămână în principal la dispoziția operatorilor naționali pentru modernizarea infrastructurii interne. Nemulțumirea a fost atât de mare încât guvernul suedez a avertizat, la începutul acestui an, că ar putea restricționa exporturile de energie electrică către statele vecine dacă propunerea Comisiei ar fi fost adoptată în forma inițială.
Poziția Suediei are o greutate importantă în discuție, având în vedere rolul său de exportator major de energie în regiunea nordică. Energia produsă în această țară ajunge prin cabluri de interconectare în Germania, Danemarca, Finlanda și alte piețe europene.
Datele citate de Reuters arată că numai în 2025 Suedia a colectat aproximativ 30,5 miliarde de coroane suedeze, echivalentul a circa 3,3 miliarde de dolari, din veniturile generate de congestia rețelelor.
Versiunea actuală a compromisului negociat între statele membre modifică substanțial planul inițial. Operatorii naționali nu vor mai fi obligați să transfere către proiectele europene veniturile din congestia generată de tranzacțiile interne de energie electrică.
În ceea ce privește congestia transfrontalieră, contribuția propusă pentru finanțarea proiectelor comune ar urma să fie redusă la doar 10%, urmând să crească gradual până la 25% abia în anul 2030. Această formulă este considerată mult mai favorabilă statelor membre și operatorilor naționali, însă ridică semne de întrebare privind capacitatea Uniunii Europene de a finanța marile proiecte energetice planificate pentru următoarele decenii.
Potrivit estimărilor Comisiei Europene, investițiile necesare în rețelele electrice ale Uniunii Europene se ridică la aproximativ 1,2 trilioane de euro până în 2040. Fondurile sunt necesare pentru modernizarea liniilor existente, construirea unor noi interconectoare între state și adaptarea rețelelor la creșterea ponderii energiei regenerabile.
Numeroase proiecte importante au întâmpinat deja dificultăți în ultimii ani din cauza lipsei finanțării, a întârzierilor administrative și a opoziției locale.
Reducerea resurselor disponibile prin noul compromis riscă să complice și mai mult implementarea unor investiții considerate esențiale pentru securitatea energetică europeană.
Miniștrii statelor membre intenționează să adopte o poziție comună asupra proiectului în cadrul reuniunii programate pentru 26 iunie. Ulterior, negocierile vor continua cu Parlamentul European pentru stabilirea formei finale a legislației.
Președinția cipriotă a Consiliului UE, care coordonează în prezent discuțiile, susține că proiectul beneficiază deja de un sprijin larg în rândul statelor membre și că eventualele modificări suplimentare vor fi limitate.
În paralel, Suedia a transmis că va continua dialogul cu Cipru și cu celelalte state pentru identificarea unei soluții care să protejeze interesele operatorilor naționali, fără a bloca dezvoltarea infrastructurii energetice europene.